Comentez.

166 de ani de #Eminescu. Și încă… merge!

De-a lungul vieții acestui bloguleț drăguț, micuț, negruț, am adunat câteva articole cu privire la Mihai Eminescu. Nu da ochii peste cap și fii atent aicișa! Crezi că știi tot despre el? Te întrebi la ce te ajută să știi? Io zic că e de preferat iadul cu o persoană deșteaptă, decât raiul lângă una proastă, ca să parafrazez feisbucul cu zicerile sale filosofice.

Așadar, încerc azi să pun la un loc câteva idei din niște articole de-ale mele. Am ajuns de două ori la mormântul lui Eminescu și aș fi mers și anul acesta, dar alte treburi urgente nu mi-au permis acest lucru. De aceea a venit așa târziu și postarea asta. Eniuei, niciodată nu-i prea târziu, iu nou..

Casa memorială din Ipotești – imagini

Poze din cimitirul Bellu, altădată. M-am uitat prin laptop și nu le găsesc nicicum. Cum dau de ele, fac un update aici. 😀 Am găsit, în schimb, câteva fotografii de la casa memorială a lui Eminescu, realizate de Simona Popencu.

Poezia săptămânii – Mihai Eminescu

Firește, l-am avut ca invitat la rubrica mea săptămânală și pe poetul nostru național, mai degrabă jurnalist cu ștaif. Am ales atunci Odă în metru antic.

Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,

Ochii mei nalțam visători la steaua
Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morții
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!

Din aceeași serie a poeziei săptămânii, am scris puțin și despre Strigoii lui Eminescu – versuri multe, dar poveste captivantă. Am scris aici de ce am ales-o tocmai pe asta.

15 ianuarie – Ziua Culturii Naționale

Pe 16 noiembrie 2010, Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege prin care ziua de naștere a lui Mihai Eminescu a devenit zi a Culturii Naționale, legea fiind promulgată pe 6 decembrie 2010 de către Traian Băsescu. De atunci, în fiecare an, publicațiile și mass-media sunt obligate să reflecte în mod adecvat evenimentul.

Așa, că să știm, în Spania ziua culturii a fost fixată ziua morții lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia ziua de naștere a lui Luis de Camoes. Mai mult, autoritățile din Moldova au hotărât deja ca ziua de naștere a lui Mihai Eminescu să devină Ziua Culturii Naționale – Doar vorbim aceeași limbă.

Schitul Ostrov Eminescu

166 de ani de Eminescu. Încă merge!

Pe 15 ianuarie 2016, s-au împlinit 166 de ani de la nașterea publicistului. La cimitir, vegheați de teiul bătrând de la capătul mormântului, preoții au ținut o slujbă de pomenire a poetului.google.ro eminescu_mormant_2_01_2c3b8a64a9

În general, vin bătrânii. Foarte puțini tineri, iar copiii vin în interes de școală, de obligație, de poezii învățate pe dinafară și turuite lângă mormane de coroane. În fine, de multe ori am avut impresia că tot acest eveniment se desfășoară sub semnul clar al semnării de condică, nicidecum al aprecierii lui Eminescu. Există, totuși, oameni cu dragoste de poezie, însă din ce în ce mai puțini. Treaba lor! 🙂

Nu mai zic nimic acum. Voi reveni pe 15 iunie. Cum de ce?

Comments

comments

3 thoughts on “166 de ani de #Eminescu. Și încă… merge!

  1. „Nu credeam să-nvăț a muri vrodată”. Acum înțeleg de unde a și-a ales Nichita ultimele sale cuvinte…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: