-
Recenzie „Cetatea celor o mie de sori” – Cum am devenit recunoscătoare că m-am născut în România
Am început această carte cu ideea că sigur îmi va plăcea, influențată fiind de faptul că o vedeam recomandată peste tot. Pur și simplu, știam că vreau să o citesc, deși am alte zeci de titluri pe lista de citit. Nu am tras cu ochiul la recenzii, nu am vrut să știu despre ce este, nu am citit nici măcar descrierea de pe coperta a IV-a (sau, mă rog, de pe site) – pentru că am ascultat-o, nu am citit-o propriu-zis. Dar faptul că ea a fost redată în urechile mele cu vocea (și interpretarea superbă!) a Medeei Marinescu a fost un mare plus. Pentru mine, contează foarte mult cine…
-
George Coșbuc s-a stins la doar 52 de ani, după o lungă depresie. Și-a pierdut unicul fiu într-un accident de mașină
Zilele trecute, mi-a apărut în feed-ul YouTube un interviu cu Damian Anfile. Nimic surprinzător, algoritmul știe cam ce-mi place. Însă canalul era unul nou pentru mine, căci nu mai auzisem de el niciodată până acum: Conacul Poeților. Acesta este și numele unui hotel cu 6 camere, fiecare dintre ele fiind dedicată unui scriitor român ce a trecut prin Gura Râului, județul Sibiu. Interviu Damian Anfile despre George Coșbuc Bineînțeles că am dat click, m-au pescuit cât ai zice poezie. Și uite așa am aflat câteva lucruri inedite din viața celui cunoscut pentru creații precum Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger sau Iarna pe uliță. Au povestit despre viața lui George Coșbuc,…
-
5 ritualuri de primăvară care nu implică curățenia generală
Dacă e martie sau aprilie și se apropie Paștele, încep să simt din plin presiunea aia, preluată din copilărie: trebuie să facem curățenia generală. Cu tot ce implică asta: spălat de geamuri, de perdele și draperii, de frecat faianță și rosturi, de șters praful sus de tot, pe rafturi și pe dulapuri. Anul ăsta m-a găsit fără energie în direcția asta și… Am făcut și eu ce am putut. Ceea ce vă recomand. Nu-mi place deloc, dar deloc, ideea aceea conform căreia când nu mai poți, mai poți puțin. Păi, dacă am zis că nu mai pot și, de fapt, mai puteam, înseamnă că am mințit în primă fază, nu?…
-
Vestitorii primăverii. Nu, nu mă refer la ghiocei
Salutare și bine v-am regăsit în acest univers al meu în care mă gândesc că ar fi trebuit să ne citim mai des. Dar, ce să vedeți, am multe altele pe cap și în cap, altele pe care ar trebui cumva să le scot la lumină pe-aici, dar nu apuc. Că vin altele. Și altele și mai multe. Și nu țin pasul cu gândurile, rândurile și alte asemenea -ânduri. Dar, ca în fiecare an, apar vestitorii primăverii. Și nu, Doamne, nu mă refer la ghiocei. Deși aș putea, dar nu. Aveți două minute să vorbim despre mine? E primăvară. E anotimpul meu. E ce trebuie să fie după o iarnă…
-
HAIDEȚI LA PROTEST!!!
DREPTURILE ANIMALELOR nu reprezintă un moft. Un motiv de „lasă-mă cu câinii tăi”. Un comentariu de genul „dar de copii de ce nu vă preocupați?” Bă, așa mi s-a luat de voooooiiiii! Pentru că, de cele mai multe ori, dacă ai suflet să te ocupi de copii/bătrâni etc., clar nu te deranjează când alți oameni aleg să ajute alte suflete (adică animalele). Dar tu arunci cu noroiul tău din suflet, fără să faci, de fapt, absolut nimic pentru nimeni în lumea asta. Dar postarea asta nu este despre aceia dintre voi care nu dau doi bani pe animale, că-s DOAR niște câini, că ia uite, impozitele, că ia uite, Nicușor…
-
Amar frig
Mă frige cafeauaȘi-n gură mai am același gust amarCa după 5 zile de antibiotic. Fata de la casă m-a întrebat dacă o vreauMai tare sau mai aromată.Păi ce facem aici, ne tocmim ca în bâlci? Cafeaua trebuie să aibă gust puternic,Pe care să-l înmoi cu lapte,Să aibă o culoare de canapea minimalistăȘi să mă așez de-andoaselea,Așteptând vizita la psiholog. Am limba aspră acum,Ca pisica mângâindu-și unduios blana,Și se înfiripă între coastele meleO căldură de catifeaUitată în soare. Parfumul tăuMi-e teamă că o să mă trezeascăCând afară o să ningăCu boabe albe de cafeaPe pielea mea bronzată. Mi-e frig.
-
Mai vino, tată, pe acasă…
Uite, colo, în miez de noapte,Cine-mi vine, cine-mi bateLa fereastra dinspre drum –Acum vii? Sau pleci acum? Da, e tata, vrea să-mi spunăCă e bine-n lumea bună,Dar să am grijă de mamaCă-i bolnavă azi sărmana. Să nu uit să-i deschid poarta,Să îi fac mai blândă soarta,Că prea a tras și a pătimitDe cât de mult ea ne-a iubit. – Și acum plec, îmi zise el,Mă strânge-n brațe ușurel,Îmi sărută ochii plânși.Eu îi spun cu pumnii strânși: – Lasă-mi, tată, măcar dorulC-ai plecat lângă odorulTău, cel iubit și supărat,Că s-a dus și l-ai urmat. Lasă-mi și un semn pe drum –O brumă de vise-n scrum,Să vii să-mbătrânești în casă,Să stai cu…
-
Vai de capu’ nostru!
Nu mai poți să susții ceva sau pe cineva că, gata, „te-ai dus pe fentă”. Și culmea e că susțin asta fix oamenii care, cel mai probabil, sunt deja fentați de știm noi cine. La fiecare postare despre protestele din Piața Victoriei, există cel puțin un postac lătrău, care vine și-ți explică ție cum stă treaba și cum nu știi cine ești tu în viața ta. Că ești *insert here orice apelativ jignitor* și că oricum în locul actualilor din justiție vor veni alții și mai hoți. Concluzia? Ce rost are să te inflamezi? Mai bine șezi pe fund în canapeaua ta pufoasă, la căldurică, la un meci. Mai un…
-
Târgul, fusta și emoțiile
Doamne, cât e de complicată viața asta a omului! Și a mea, deci. Când nu se întâmpla nimic notabil, când tot ceea ce făceam se baza pe o rutină strictă, intram într-un soi de tristețe diferită de tot ce am trăit până să devin mamă. Se amestecau în sufletul meu mii de sentimente contradictorii, deși, rațional, știam de ce așa și nu altfel. Aș fi stat non-stop să-mi privesc copila (ceea ce aproape că mi-a reușit), o sorbeam din priviri și aș fi strâns-o la piept în fiecare secundă a existenței ei pe acest pământ. Apoi, când mă uitam în direcția laptopului sau a agendei de planificat evenimente sau alte…
-
„Greu de glumit” cu Teo, Vio și Costel – Ce am învățat din show-ul de stand-up de la Sala Palatului
Întotdeauna, de când mă știu, mi-a plăcut să râd. Dar nu așa, oricum, hihihi. Îmi place să râd cu gura până la urechi, cu ochii mici și lovind cu palmele în coapse. Practic, râsul e o a doua natură a mea. Pasiunea mea pentru stand-up a venit firesc, pe… nesimțite. Nu urmăresc în mod activ și cuprinzător stand-up-ul din afară, dar îi pot numi pe doi dintre cei care mi-au schimbat multe perspective: George Carlin și Ricky Gervais. Pentru mine, ei sunt de referință. Ce să mai, îi iubesc. Revenind pe meleagurile noastre, am urmărit cam tot ce e de urmărit pe YouTube și, mai nou, pe Comedy Box. Nu…
-
#Leapșa13 | Toamna asta m-a învățat că…
Toamna e anotimpul care te obligă să încetinești puțin. Să stai mai mult în casă sau, dimpotrivă, te îmbie la plimbări lungi, să asculți frunzele cum foșnesc sub tălpi, să-ți bei cafeaua fără grabă (ideal!). Și, inevitabil, să te gândești la tot ce s-a întâmplat în ultimele luni. Noiembrie, ultima lună de toamnă. Mai avem vreo 54 de zile până la Crăciun, se termină și 2025. Așa că m-am gândit să lansez o leapșă simplă, dar plină de sens: „Toamna asta m-a învățat că…” O leapșă despre schimbări, revelații mici (care o fi diminutivul?) și lecții personale, uneori amuzante, alteori profunde. Toamna asta m-a învățat că… Melancolia poate fi un…
-
Poezii de toamnă – Câteva versuri îmbibate de melancolie. Ș-un clip. Două
Ce să vă mai zic în această introducere? Că mă fascinează toamna? Că mi-e muza cea mai apăsată, darnică și sâcâitoare dintre toate anotimpurile? Se pare că așa a fost pentru toți poeții. Am adunat doar o brumă de poezii de toamnă. Sigur, lista rămâne deschisă. O să revin și cu altele mai din vremurile noastre. Până atunci, vă las cu cele de mai jos, devenite clasice, zic. Să-mi spuneți în comentarii care vă este preferata. Iar dacă nu se află printre cele de față, aș fi curioasă cum ați completa voi lista. Poezii de toamnă Note de toamnă – George Bacovia Tăcere… e toamnă în cetate… Plouă… și numai…
