(de)Lirice

Au înnebunit copacii.

  • mi-au înnebunit copacii de la toamna asta atât de (a)vară.
  • nici nu mai știu diferența dintre adevăr și risipă de anotimp.
  • m-a surprins un vânt în gene azi, mi-am gustat o lacrimă amară.
  • îți port sărutul ca un văl uitat pe buze – ne chemăm în contratimp.

 

  • îmi voi câștiga dreptul de autor asupra cuvintelor tale încă nerostite.
  • când toamna se uită spre noi, tremurăm în spasme, fiori ne separă.
  • ce-ți mai trebuie și ce să cauți, când ai gânduri de mine nedezlipite?
  • ah! mi-au înnebunit copacii de la toamna asta atât de (a)vară…

Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!

Comentarii:

3 thoughts on “Au înnebunit copacii.

Loc de dat cu capul