(de)Lirice

..azi sunt o tipă cumsecade

scriu pe genunchi vers negru pentru zile albe,

să nu uit cum mă simt acum, când pulsul scade

și cum, din afară spre înăuntru, mă tot roade

un sentiment ciudat ce mă coboară-n cascade,

nu mă lasă în pace, mă tot împinge, mă arde,

dă cu mine în toți pereții – plec, vine-n ambuscade.

între zile și insomnii, sunt prinsă în năvoade.

am slăbit, mi-au zis. mă simt – imunitatea-mi scade,

și toate zâmbetele ce mă hrăneau, acum îmi par fade,

nu am poftă de râs. fluturii din stomac – doar larve schiloade.

dau vina pe planete, or fi ele în ceva case retrograde,

de trec așa ușor de la plajă de liniște direct în tornade.

îmi pleacă gândurile departe, hoinăresc nomade

și tot încerc să mi le țin pe frunte, pe ochi, sub arcade,

îmi ascult urechile cum cântă cu nervi tâmpite serenade,

nu-s van gogh să mi le tai, azi sunt o tipă cumsecade.

o dau iar în paranoia, a devenit serial, m-apucă-n episoade,

las totul să-mi fie zero, nu arunc în urmă nici urmă de ocheade,

doar arunc înaintea mea cu vorbe-n rime în loc de grenade.

dar mi se întorc și mi se-adună-n cap toate-n încâlcite pleiade –

uite-așa am învățat să mă lupt cu mine-n ascuțit cuvinte-spade,

să știu de karmă, să privesc pe dos, să nu mă las atrasă de fațade.

Am vrut să scriu puțin despre stări negre, aici las versul să se-nnoade.

Mai treci prin blog din când în când. Doar că, știi, n-o să citești balade.

 

Comentarii:

Tu ce părere ai? :)