Constantin Brâncuși, fotograful #selfie.
Despre Brâncuși ați auzit probabil cam tot ce se putea spune până în ziua de azi: că a fost un sculptor desăvârșit, că este considerat fondatorul sculpturii moderne, că a creat Coloana infinitului, că la Târgu Jiu există Poarta Sărutului, iar la Paris își doarme somnul veșniciei. Nihil novi sub sole, veți spune. Dar știu eu ceva care ar putea să vă stârnească: Brâncuși a fost fotograf! Ba chiar unul #selfie! O să vedeți de ce zic asta! 🙂
Constantin Brâncuși s-a născut pe 18 februarie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj. Timp de patru ani, a urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova, iar după aceea vine în București unde absolvă Școala de bellearte. Deși s-a născut în Oltenia, Brâncuși a trăit cea mai mare parte a vieții sale la Paris, unde s-a împrietenit cu cele mai luminate minţi ale timpului: de la artiştii plastici Marcel Duchamp, Pablo Picasso şi Fernand Leger şi până la scriitorii Jean Cocteau şi James Joyce.
Nu voi insista pe tema sculpturilor, nu astăzi. Pentru că acum vreau să povestesc despre fotografiile lui, căci operele au fost foarte mult descrise de-a lungul timpului, fiindu-i, în schimb, pe nedrept ignorată această a doua preocupare a sa – cea de fotograf.
Dintr-un comunicat al Institutului Cultural Român, aflăm că Brâncuși a lăsat peste 560 de negative și mai mult de 1000 de fotografii realizate de el însuși. Imaginile redau spațiul intim al atelierului din Paris și înfățișează diverse aspecte ale lucrărilor sale pe care acesta dorea să le promoveze, prin fotografie, în afara Parisului.
„Se pare că Brâncuși a început să-și fotografieze singur lucrările când, în timpul unei ședințe foto, a observat că o sculptură din bronz nu mai avea strălucirea obișnuită. Întrebat fiind ce s-a întâmplat cu lucrarea, fotograful a declarat naiv că, pentru a obține o fotografie bună, a trebuit să atenueze efectele luminoase ale bronzului prin pudrare. Furios, sculptorul l-a gonit pe fotograf și a început să-și fotografieze singur lucrările. În 1921, celebrul Man Ray devine profesorul său în domeniu.” (icr-london.co.uk)
O altă categorie de fotografii sunt autoportretele artistului în atelier, de unde și ideea mea (tot modernă, ca și maestrul) că selfie ăsta a apărut de când lumea… fotografică. Surprins în timpul lucrului sau așezat în fața camerei de fotografiat, sculptorul își gândește permanent portretul în raport cu opera sa. Tare, sau ce? 😀 Nu așa se întâmplă, oare, și în ziua de azi când îți faci un selfie? Nu te aranjezi? Nu te uiți în jur ca să nu prinzi în cadru patul nefăcut? Sau, dimpotrivă, nu vrei să se vadă din greșeală pisica neagră de pe perete? 😀 Ah! Cât e omul ăsta de actual și noi habar nu aveam!
Sculpturile sale au constituit baza și elementul central al creației fotografice, deoarece Brâncuși își documenta realizările sculpturale cu ajutorul fotografiei, imaginile constituind un prilej de a înregistra vizual lucrarea finită, dar și un mijloc de a obiectiva stadiile de execuție a unei lucrări.
Brâncuși este român. A simțit românește și, prin el, au făcut-o și francezii, și o lume întreagă. Lucrarea acestuia, La priere (Rugăciunea) este expusă la stația de metrou Madeleine din Paris.
Noi continuăm să simțim oltenește peste tot în lume. 🙂 De aceea, cei de la Tradem s-au gândit să promoveze Craiova Culturală în rândul bloggerilor, prin lansarea unei provocări: aceștia trebuie să vorbească despre evenimente culturale din Craiova sau din zona Olteniei, pentru ca acest oraș să fie susținut să devină capitală culturală europeană în anul 2021.
Eu am ales să răspund la această provocare prin fotografiile lui Brâncuși, prezente de nenumărate ori în expoziții din România sau din afara țării:
Dar trebuie să spun că mi-aș dori tare mult să ajung anul acesta, în calitate de fotojurnalist, la Simpozionul Internaţional de Sculptură „Drumuri brâncuşiene”, organizat în fiecare an, între 1-31 august, în Craiova. Acesta este un atelier de creație în aer liber, o expoziție a lucrărilor sculptorilor profesionişti, cu activitate recunoscută în sculptura monumentală de for public şi cu experienţa participării la simpozioane naţionale şi/sau internaţionale de sculptură. Prima ediție a acestui simpozion a avut loc în anul 2013, iar de anul trecut, acesta a devenit internațional, prin participarea a opt sculptori din alte țări (Bulgaria, Elveția, Turcia și Republica Moldova). Tema centrală a celei de-a doua ediții a fost opera lui Marin Sorescu, transpusă artistic în sculpturi ce au fost amplasate mai apoi în diverse spații din Craiova.
Haideți să facem cunoscute adevăratele valori românești, să ne alegem cu mândrie orașul care va deveni capitală culturală europeană! Prin fotografie, Brâncuși a lăsat posterității aspecte esențiale despre cum își vedea el însuși lucrările din atelier, despre care a afirmat la un moment dat:
Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele ca ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentata de forma exterioara, ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor. (bbc.co.uk)
Susțin olteanul Brâncuși, susțin Craiova Capitală Culturală Europeană 2021!
12 comentarii
Natural
Daca tot ai apucat pe carari brancusiene, sa-ti mai dau un pont. Nu doar ca „a facut piatra sa cante pentru omenire”, dar Brancusi canta la frunza, fluier si caval. Cand era ucenic la Craiova, a realizat o vioara din scandurile de brad ale unei cutii. Stiai?
Pisica Neagră
Nup, nu știam. 😀 Aflu acum! Sunt convinsă că nu știu tot, dar e timp și disponibilitate! 🙂 Pe mine m-a atras mult partea asta de Brâncuși fotograf, mai ales că am vorbit despre asta și la facultate, în timpul cursurilor de fotojurnalism. 😀 E un proiect mai vechi și vreau să-l dezvolt. 🙂
T's Secrets
so you are bruneta no more 🙂
Pisica Neagră
Da.. mi-am mai îndulcit „ciocolatiul” și l-am amestecat cu ceva mai mult lapte.. 🙂
T's Secrets
kitten style. makes sense :p
Pisica Neagră
:)) chiar așa! 😀
Dan Ghenea
Excelent! Chiar esti olteancă?
Pisica Neagră
Mulțumesc! Nu sunt chiar olteancă, sunt din Teleorman. Dar admir foarte mult tot ce are Oltenia de oferit. 🙂
Pingback:
Pingback:
Pingback:
Pingback: