Bucăți din țara mea frumoasă

Bucăți din țara mea frumoasă: Vama Veche

Se spune despre Vama Veche că are un aer special, mai boem, mai aparte, că nu e chiar pentru toată lumea. Mergi în Vama Veche mai ales când vrei să scapi de agitația din oraș și îți dorești să te eliberezi de orice inhibiție. Sau cel puțin așa era odată.

Vama Veche a purtat, până în anul 1913, denumirea de Ilanlâc.

Istoria așezării începe undeva prin anul 1811, atunci când acești găgăuzi s-au gândit să întemeieze așa-numita Yilanlîk: „șerpăria”. Un an mai târziu, aceștia sunt strămutați, iar locul le este luat de populație de tătari basarabeni, greci, ruși, români dobrogeni, bulgari, care s-au alăturat pescarilor, grădinarilor și oierilor locali.

Localitatea își păstrează denumirea turcă de Ilanlâc până în anul 1913, atunci când devine Vama Veche. Eu mă gândeam că se numește așa pentru faptul că se află la mai puțin de un kilometru de granița cu Bulgaria și cândva era o vamă importantă. 😀 Și cred că, mna, chiar așa e. #doh

În vremea comunismului, nu prea era vizitată de turiști, urmând ca după 1990 să fie o plajă preferată de nudiști. Vama Veche era considerată pe atunci ca fiind doar un cătun de pescari din comuna Limanu. Nimic mai mult.

Totul s-a schimbat când a apărut Vama Veche a lui Tudor Chirilă.

Apariția formației ce purta numele de Vama Veche a condus la o luare cu asalt a stațiunii, transformând-o ușor-ușor în ceea ce vedem astăzi: șosea asfaltată (bine, să nu exagerăm.. :)) ), multe pensiuni, terase, plaje amenajate. Există, bineînțeles, mulți nemulțumiți care tot spun „Vama nu mai e ce a fost..”

Eu am văzut ce înseamnă Vama Veche 2017 abia weekendul trecut. Am cunoscut două fețe contrastante ale ei..

Venită de pe plaja H2O (Mamaia), acolo unde am asistat la unul dintre cele mai vibrante concerte susținute de Șuie Paparude (Bean, I love you!), am mâncat la un restaurant unde nu mi s-a dat voie să merg la toaletă pe motiv că se face curățenie. Evident că m-am prins că e o abureală ieftină, mai ales atunci când băiețandrul de la intrare ne-a trimis să facem în mare sau la stuf. Say whaaat? Am așteptat, am refuzat să plătesc nota până nu am urcat la toaleta aia atât de păzită. Ce să vezi? Nici urmă de curățenie. Ha! Am avut câte ceva să-i spun copilului și am plecat pe plajă. Da, la stuf, dar să dansăm, nu să facem alte alea în apa mării.

Lasă că au făcut-o alții în locul nostru. Băi, după dansul minunat pe plajă, cu picioare în nisip, am așteptat răsăritul, ăfcors.

M-au dezgustat oamenii care veneau să se ușureze în fața tuturor, pe malul apei. Așa ceva? Apoi, când s-a mai luminat, am început să văd jegul din jur. Și al plajei, dar și al oamenilor, din păcate. Am zis că nu are cum să fie asta plaja care i-a dat lui Chirilă vibe-ul să scrie așa piesă:

Vama Veche e, de fapt, una nou-nouță..

Mi-am zis că nu voi mai veni, asta e clar. Nu la stuf, not again. Unde, btw, am stat printr-o conjunctură, nu a fost din proprie(-mi) alegere. Am mers mai târziu în alte părți ale Vămii și, da, am uitat de lehamitea cu care îmi murdărisem sufletul în urmă cu puțin timp.

Oameni faini, citind sau jucând rummy, întinși la plajă sau râzând în grupuri de câte 5-6, familii, copii, muzică în surdină.. Da, am simțit ceva din relaxarea oferită de un mal de mare.

Ținând cont că Vama Veche avea, în 2002, 178 de locuitori – 173 de români și 5 găgăuzi, nu știu ce să zic acum. Doar că eu am văzut-o aglomerată, dar nu sugrumată. Apă curată, cu pietre, e drept, dar cu valuri și albastră. Ușor turcoaz.

În august, pe la jumătatea lunii, voi reveni cu drag în Vama Veche – partikip la Sunset Festival. Era pe listă încă de anul trecut, dar uite că abia anul ăsta mi-a fost dat să ajung. 😀 Revin atunci cu (alte) impresii.

Vară faină să aveți! ^_^

Comentarii:

Loc de dat cu capul