Aberații

Când mă bucur de cafea…

…am o senzație de liniște pură. Nu beau cafea în fiecare zi. Uneori pentru că nu am timp, iar alteori mi-e lene să-mi fac. Și renunț la idee. Dar cel mai adesea aleg să o beau rece, înțepenită cum îi zic eu, în liniște, cu sorbituri mici și rare. Să înghit încet, în timp ce îmi alunecă pe gât, simțindu-i gustul dulceag și cremos de lapte. E porția mea de liniște.

google.ro a6e6faac0e45a1b12ec3bf057e557c8f

Îmi beau cafeaua în timp ce savurez o carte bună sau vreun articol interesant de pe vreun blog. Sau vizionând funny videos cu pisici – nu mă satur niciodată de ele. Sau de cele cu căței care își reîntâlnesc stăpânii sau când se joacă între ei sau cu mâțele. Liniște…

De cele mai multe ori, ajung să beau o cafea într-o jumătate de zi. 😀 E un adevărat ritual. Dacă nu reușesc să termin cana până plec de acasă, atunci nu o beau la repezeală, prefer să o las pentru după-amiază.

Când sunt acasă la mine, la țară, îmi fac cafea opărită și o beau în pragul casei, cu ochii pierduți pe întinsul curții și cu Sissy în copac. Neagra șade frumos lângă mine, tolănită pe trepte. De cele mai multe ori, prefer să citesc acolo. E porția mea de liniște.

Și dacă toate astea s-ar petrece în doi… 🙂 *noapte bună*

Comentarii:

One thought on “Când mă bucur de cafea…”

Tu ce părere ai? :)