București cu blocuri gri / Despre mine și ce lucruri minunate fac eu / Jurnalism / Particip, nu asist! / Radiografia unei zile

„Cărțile deschise” au rămas închise…

Mi-am petrecut ziua onomastică hoinărind prin magazine și alergând printre milioane de gânduri ce-mi electrizau emisferele cerebra.. de fapt, sar peste introducere și trec direct la subiect. În fiecare an, din ’95 încoace, pe 23 aprilie, se sărbătorește Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor. Editura Litera și ziarul Ring au organizat un eveniment în cinstea cărților și ne-au invitat să formăm un lanț uman în jurul Casei Poporului, fiecare urmând să ținem în mână o carte deschisă.

Participarea la Noaptea cărților deschise îți aducea o carte gratis. Asta a adunat ceva lume. Dacă e ceva moca, românu’ se înghesuie. Nu contează că nu a citit în viața lui o carte cap-coadă. E gratis, luăm cu sacoșele. Unele, de rafie.

opisicaneagra carti in pungi

M-am hotărât să ajung și eu. Pentru eveniment în sine, pentru ineditul situației, pentru câteva imagini de blog și, bineînțeles, pentru carte. Când am ajuns acolo, am făcut poze și am așteptat-o pe Mădălina, apoi a ajuns și a doua Georgiană. :)) Lumea începuse deja să umple trotuarul din fața Casei Poporului, în căutarea timpului pierdut cărților interesante pe care le pot citi (sau nu) gratis. Am început să punem întrebări: dar cum se desfășoară treaba asta, cum și unde va trebui să stăm și, mai ales, cine împarte cărțile? Am vorbit cu o voluntăreasă pe care, într-un final, noi am lămurit-o pe ea și nu invers. :)) Mi s-a părut adusă acolo cu forța și fără vreo legătură (sentimentală, măcar!) cu evenimentul. Au fost foarte mulți copii, adolescenți care păreau interesa(n)ți. Am așteptat, informate fiind că vom deschide cărțile la 19:45. Dar ce să deschidem că nu aveam cărți și nici măcar o revistă, ceva. :)) Cărțile veneau spre noi (înainte și înapoi), dar dispăreau la fel de repede – prin vreun sân sau îmbrățișate de parfumul unei sacoși de piață. Mi-era și milă.

La un moment dat, în jurul meu toți aveau cărți, eu nu. Am făcut nazuri. Eu voiam Tolstoi – Învierea. Ei aș! Vise, taică.. Nu am apucat decât asta:

Agatha Christie - Cu cartile pe fata

..și am fost tare încântată! 😀 Titlul cărții e foarte sugestiv și ne-a inspirat să facem câteva poze:

Treceau oameni pe lângă noi ținând în brațe un maldăr de cărți și nu sunt sigură nici acum că acelea ar fi fost de dat. Alții aveau câte patru-cinci. Așa că am mai luat și eu încă trei: Franz KafkaAmerica, Moarte printre nori de Agatha Christie și un roman de dragoste pe care nu am ținut morțiș să-l am, dar e bestseller New York Times 😀 – Dragul meu necunoscut de Elizabeth Hoyt. De-abia aștept să le citesc și să le ofer cele cinci lăbuțe jucăușe. 🙂

Carti deschise - opisicaneagra.ro

Uite că a venit ora opt fără un sfert, dar lanțul nu era lanț. Eram, mai degrabă, niște zale rupte și aruncate la întâmplare într-un sac. Nimeni nu a dat mâna cu nimeni, nu am înconjurat nicio casă, nimic. Când am văzut că rămânem din ce în ce mai puțini oameni pe acolo și toți cei din jur s-au pus în mișcare, atunci am realizat și noi că e gata. Păi, cum gata?! Păi, și lanțul umanoid? Păi, poze de presă și interviuri? Și, mai ales, când deschidem cărțile? Întrebări care își vor găsi, poate, răspuns la anu’.

Concluzia?

Noaptea cartilor deschise s-a transformat în noaptea mintii, în zilele cartilor închise între patru pereti de rafie.

Comentarii:

18 comentarii la “„Cărțile deschise” au rămas închise…

  1. Cam asa a fost si la Cluj cu cartile. Apropo, dupa titlul romanului respectiv la Cluj exista deja o campanie Cartile pe Fata care promoveaza lectura. De obicei esti incurajat sa-ti faci un bookselfie cu cartea pe care o citesti, avem si club de lectura in care citim cu voce tare si s-a scris si o carte cu acelasi nume despre toate actiunile astea. Plus ca ieri daca aveai o carte la tine intrai gratis la Gradina Botanica.

    1. Da, știu de campania Cărțile pe Față, de unde și entuziasmul meu că am luat-o. 😀 E foarte tare ideea! Chiar am să pun pe fb o fotografie cu mine „dând cărțile pe față”. Există și hashtag #cartilepefata? 😀

  2. Trist, foarte trist, oamenii cu adevarat iubitori de carte, nu s-au putut bucura asa cum trebuie! Asa cum si eu, la o lansare de carte, pe care am ratat-o, n-am crezut ca in jumate de ora se termina tot!

    1. Eu m-aș bucura tare mult, sincer, dacă le-ar lua să le citească, nu să le vândă sau mai știu eu ce.
      Mă gândesc la femeia aia care a plecat cu două sacoșe pline cu cărți. Și tot mai căuta să ia.. După comportament, nu cred că era prea.. citită.

  3. ha, ce diferenta si ce bine e sa ai informatiile din mai multe surse. eu am vazut aseara stirea la tv si chiar regretam ca nu era acolo, parea asa de frumos, idilic, lumea interesata sincer de carti si citit… dar undeva acolo in mintea stiam ca nu e chiar asa … uite ca mi se confirma… din pacate, nu din fericire pentru intuitia mea.

    1. :)) Și eu m-am uitat pe facebook-ul Editurii Litera și, la ce au arătat ei acolo, mă gândeam că nu am fost la același eveniment. :)) Singurul plus a fost numărul mare de participanți. În rest.. dezorganizare to-ta-lă! 🙂

  4. Da, la Cluj a fost la fel. Era deja ora 20 si 15 cand am plecat, convinsa ca nu se mai intampla nimic. Chiar voiam sa vad cetatuia, mai ales ca era ultima mea seara acolo. Dezamagita, cumva, mai ales de cei care am luat carti fara sa fie, cu adevarat, interesati de ele… 🙁

    1. Se pare că și clujenii sunt tot români.. 🙂 Păcat că nici măcar la genul ăsta de evenimente nu se pot abține să nu o dea în bară. Ziceam și mai sus că m-aș bucura sincer dacă le-ar lua să le citească, dar mă îndoiesc că ăsta ar fi motivul pentru care iau sacoșe pline de cărți (multe având același titlu..).

  5. Deci nu sunt singura careia i s-a parut c-a fost o debandada totala! Nici pana acum nu am priceput cand a inceput si cand s-a terminat de fapt evenimentul. Am tot asteptat un semnal la care toata lumea sa deschida simultan cartile sau sa se ia de maini, dar nu ne-a zis nimeni nimic si cand m-a apucat tremuratul si am vazut ca mai ramasesem doar cativa pe baricade, mi-am luat talpasita!

    1. Exact! Nu a existat un semnal care să ne atragă atenția că a început evenimentul. Și nici nu am realizat când s-a terminat. Pentru că nu am deschis cartea, nu ne-am ținut de mână.. Pentru unii ar fi fost chiar greu, aveau brațul plin de cărți. 😐

Tu ce părere ai? :)