(de)Lirice / Filosofie pe genunchi

Cerșetorii de iubire.

Ne naștem într-o zi fără dorința clară de a muri cândva,

Ne sperie noul, dricul, avem frisoane-n piept și-n gând,

Ne plângem unii altora tot întruna că ducem viață grea,

Dar ne e frică de schimbare, n-am pleca de-aici nicicând.

 

Dornici de iubire, cerșim atenția celui mai indiferent om,

Insistăm în nebunie, continuăm cu un optimism bolnav

Să ne facem promisiuni cu expresii negăsite-n niciun DOOM,

Apoi ridicăm ziduri împrejur ca și cel mai priceput zugrav.

 

Te întrebi ce nu merge, îți spui lasă, că mâine va fi mai bine,

N-o fi dracul atât de negru, trecem noi și peste asta.

Repeți așa în fiecare dimineață, în gând, numai pentru tine,

Dar îți urăști viața și proasta că-ți poartă degeaba coasta!

maybe tomorrow - cersetorii de iubire

Și cauți motivația în lecturi ce te învață cum poți fi fericit,

Cum să te mulțumești cu puțin, cum să faci rai din ce ai,

Dar te simți tot mai murdar când mănânci supă la plic

Și-ți amintești când erai copil, cum alergai… și cum râdeai…

 

Te zbați zilnic să-ți depășești condiția, te compari cu ceilalți,

Dar tot ce ai de la părinți ți-e mândria, sau chiar capul.

Nu există altă cale, simți și scrii, doar așa știi să tresalți,

Și tot ce faci cu plăcere nu-ți aduce bani, ăsta-i handicapul.

 

Murim într-o zi pe un pat sărac, uitați de copii, de lume,

Scuipați într-un Alzheimer mizer, otrăviți cu pastile,

Ne sperie noul, dricul, avem frisoane și la gură spume.

Rămânem niște cerșetori de iubire într-un scaun cu rotile.

l-amour l apres midi 1972

Comentarii:

2 thoughts on “Cerșetorii de iubire.”

Tu ce părere ai? :)