Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

Chestii – să mă (re)cunoști.

google.ro inFCIB5aqTJTa

Am încercat întotdeauna să înțeleg fiecare cuvânt din fiecare propoziție din fiecare frază auzită de mine, vrând – nevrând. Tot vrând -nevrând le trec prin filtrul rațiunii, unele concluzii îmi provoacă silă, altele milă, altele mă ambiționează, altele îmi provoacă un plâns râs isteric sau pur și simplu mă lasă rece. Privind mai atent și la gândurile mele expuse prin cuvinte, îmi dau seama de întunericul din mine. Sunt confuză imediat ce apare o rază de lumină. Nu știu să trăiesc frumos. Nu am învățat să trăiesc frumos. Viața nu e frumoasă, viața e de căcat – de asta sunt sigură, să nu încerce nimeni niciodată să mă contrazică (cel puțin în privința asta!) – viața chiar e de căcat!

Nu știu cum sunt eu, nu am cum să știu dacă sunt specială normală pentru că, în primul rând, nu știu ce înseamnă “a fi normal”, asta e o chestie relativă. Nu am cu cine să`mi compar comportamentul pentru că nu m`a interesat aproape niciodată comportamentul altora. Nu am lăsat pe nimeni niciodată să mă cunoască din prima, iar eu niciodată nu am vrut să cunosc pe nimeni din proprie inițiativă. Mama mereu m`a comparat cu o broască țestoasă.  Cei ce nu mă cunosc, mă văd ca pe o carapace dură, rece, incasantă de care treci foarte greu, sau nu treci deloc (în cele mai multe cazuri). Dar tocmai ăsta e motivul pentru care cei care ajung să mă cunoască așa cum sunt, dincolo de carapace, mă admiră, mă respectă și mă îndrăgesc mai mult. Niciodată nu mi`a păsat de ceea ce crede lumea despre mine, le`am băgat pumnu`n gură (ca să mă exprim elegant) ălora care mă înjurau (chiar și printre dinți) și am mers mai departe, mi`am văzut de drum. Dar mai sunt momente ca astea când stau și mă gândesc dacă nu cumva ar trebui să învăț să ascult mai mult.. să fiu un pic altfel.. mai docilă.. mai domestică.. dar când scriu astea, îmi dau seama că niciodată nu voi putea fi altfel decât sunt.. Nu m`aș vedea calmă, liniștită, o fată la locul ei. Pentru că sunt nebună. O știam de mult timp, mi`au confirmat`o și alții, deci nu mai există niciun dubiu.  Poate că asta e ceea ce îmi place cel mai mult la mine, poate că de`asta nu vreau să renunț la partea asta din personalitatea mea, aș renunța practic la.. mine. Și știu că, în joaca mea teribilă, am făcut mult rău, poate intenționat, poate că nu.. Dar nu am făcut rău din plăcerea de a face rău. Doar am răspuns cu aceeași monedă, și, darnică din fire, dau înapoi însutit, înmiit, înpulit sau ce`o mai exista după.

 ~~~

Nu îmi plac câteva chestii, unele de bun simt: să dau explicații, să dau aceleași explicații de n ori, să văd animale maltratate, să vorbesc și să nu fiu ascultată, să fiu mințită, să vorbesc la telefon, să fiu luată de proastă, să văd țigănci în troleu dansând manele și să nu le pot da jos în șuturi și flegme, urăsc să mi se trădeze încrederea, să mi se interzică să fac ceva, să văd pițipoance ahtiate după o acadea în mall.. și lista ar continua..

 ~~~

Îmi place: cola, de mine  , să mă plimb de nebună singură prin parc, să dau ce am mai bun pentru ca o relație să meargă, chiar și atunci când oricine ar fi renunțat, să râgâi după ce beau cola, să ascult muzica dată tare în căști, îmi place muzica bună în general, rap`ul în prim-plan, să mă tolănesc dimineața pe iarba rece de munte, să fac bai luuungi și fierbinți, să mă alint, ador când mă trezesc mitzicile mele torcând și iubindu`mă în fiecare dimineață, îmi place să mă zbengui ca un copil retardat prin casă pe cine știe ce melodie din anii `90, să cânt în baie, să fiu experiment pentru masaj cu ulei, îmi place să am încredere, să mănânc în fața calculatorului, să fiu pe primul loc în orice încăpere m`aș afla, să mănânc semințe în timp ce mă uit la t&hm.. și dinou, lista poate continua. Dacă am omis ceva în ambele enumerări, am să revin iar.. și iar..

În definitiv, după toate astea, sunt aproape un om normal.
 ~~~
Later edit:
Îmi place Cola. Nu-mi place limonada din kulturhaus. Îmi place fasolea cu murături. Şi să mă plimb prin parc, seara când frigul mă face să mă zgribulesc şi să mi se facă pielea de găină. Îmi place Cola cu gheaţă şi lămâie. Nu-mi plac şerpălăii. Îmi place să-mi văd pisicile alergându-se prin casă şi jucându-se până una dintre ele renunţă din cauză şi din motiv de oboseală cronică. Cam urăsc ziulica de luni. Îmi place să merg vinerea la muncă pentru că ştiu că e ultima zi din săptămâna respectivă când am să mai ridic vreun deget. Îmi place primăvara. Îmi place zăpada virgină pe care eu las primele urme. Îmi plac ouăle Kinder, dar mai mult surprizele ascunse în ele. Îmi plac amintirile din copilărie. Şi nu neapărat numai alea ale lui Creangă. Nu-mi place făţărnicia. Si nici oamenii cu optişpe feţe, ce e în guşă şi-n căpuşă, proverb ca un motto pentru mine. Îmi place să fac cumpărături, cred că de aia sunt femeie.  ) Nu-mi place când dau toţi banii pe haine şi pormă rămân cu dejtu în gură până la următorii bani. Îmi place să ţip când îmi vine să ţip şi îmi place de mine când nu-mi pasă că ţip pe stradă şi lumea se holbează. Îmi place când am rupere de penix şi nu mă doare pe mine de ceea ce fac alţii. Îmi place de mine. Urăsc oamenii cruzi care maltratează animalele. Îmi place cum dă Ombladon pe strofa lui din melodia Tot ce e bun tre să dispară. Îmi place să scriu versuri şi nu numai, aberaţii. Nu-mi place să beau pastile, dar îmi place să fac injecţii, deşi nu am mai avut parte de plăcerea asta de ceva vreme. Rectific: să mi se facă, nu să fac eu injecţii altora. Era de fapt o completare, dar deja mă complic prea mult. Îmi place să mă plimb, să gândesc, să fac avioane din hârtie, să desenez omuleţi urâţi pe orice bon de casă îmi cade în mână. Îmi plac oamenii pasionaţi. Nu-mi plac ăia îngâmfaţi, că m-ar putea întrece pe mine în laudă de sine.   Îmi place competiţia, numai aia în care eu câştig. Nu suport înfrângerea. Îmi place tăcerea oamenilor, când las natura să-mi vorbească. Nu-mi place întunericul, deşi îmi plac vrăjitoarele şi pisicile negre. Îmi place că nu sunt superstiţioasă şi nici prea prietenoasă, îmi place să spun că aleg bine grâul. Îmi place să merg la pescuit, eventual să prind şi vreun peşte, fără paraşute. Îmi plac biscuiţii Eti Puf cu cocos mai ales. Şi tortilla chips cu sare. Şi Cola, am zis? Şi Cola. Nu-mi mai place bloody mary. Îmi place la munte. Şi Silvana cu lapte. Şi zilele de sâmbătă. Şi excursiile neplănuite la munte. Şi acasă la mine îmi place. Nu-mi plac înmormântările. Şi pomenile. Îmi place să cred că sunt mare şi tare. Şi sunt. 😀 Îmi place cum îmi stă când(?) mă încalţ cu tocuri. Şi cum îmi stă părul dimineaţa. Şi oracolele mele colorate de prin şcoala generală. Nu-mi place trezitul de dimineaţă şi când mă opreşte miliţianul şi o dă în conversaţie cu mine în timp ce altu îmi scrie amenda. Îmi place să înjur la volan că aşa mă descarc eu. Eu şi alţii, sute de şoferi cu care mă întâlnesc zilnic prin Bucureştiul ăsta care nu-mi place. Îmi place în Cişmigiu şi Mc-ul de la Cişmigiu. Îmi place dr. House, nu-mi plac cei care încearcă să-i semene (vezi Lie to me). Îmi place supernaturalul Sam şi tâmpitu de Alan din Doi bărbaţi şi jumătate. Nu-mi place finalul filmului Marţi, după Crăciun. Îmi plac peisajele şi coloana sonoră din LOTR. Şi cartofii prăjiţi de la Spring. Şi petrecerile date în cinstea mea. Şi mulatrele. Nu-mi place să pierd timpul cu filmele. Pentru că risc un final care nu e pe placul meu. Şi regretul că am pierdut timpul aiurea. Mi-a plăcut scafandrul si le papillon. Hai că am dat-o grav în filme. Îmi plac Mondenii ăia vechi (vezi discursul lui Băse în noaptea de revelion sau la spital şi Romeo Fantastic cu turistele, ceva în gen). Nu-mi plac oamenii greu de înţeles că mă obosesc mai tare decât mă obosesc eu pe mine zilnic. Îmi place să-mi imaginez că n-am imaginaţie. Îmi place Stratan că e moldovean de-al meu, după tata. Nu-mi plac vorbele aruncate aşa, să fie. Nu-mi place Te iubesc-ul spus în loc de Pa. Îmi plac viitoarele mele tatuaje. Îmi plac ploile reci de vară. Şi pistoalele cu apă. Îmi place să joc table cu cineva care crede că mă va da marţ din prima, acelaşi cineva care mai târziu mă va felicita pentru strategie de joc şi pentru noroc la zaruri, mai ales. Îmi place să dorm şi să beau Dark Dog. Şi vinul roşu. Şi Durex Play. Îmi place să mă joc pe Wii. Şi tetris pe wc. Nu-mi place când mă noroiesc pe adidaşi şi când am maşina curată că e greu de întreţinut aşa. Îmi place să ascult Mafia pe casete în maşină şi să le cânt versurile o dată cu ei. Îmi place să scriu poezii pe muzica genială a lui Celine Dion (care are parfumuri la Coty :D). Îmi place MJ, nu-mi place că a murit. Nu-mi place de ta-su. Îmi place să stau mult în baie, chiar şi în cur, pe gresie, gândind la nemurirea sufletului, auzind câinele vecinului de deasupra lătrând la spiritele de la ghenă.

Comentarii:

Loc de dat cu capul