Despre Rășinari, Sibiu și Airfield, în câteva cuvinte. Plus poze.

În urmă cu vreo 5 luni, vă anunțam cu surle și trâmbițe (pe pagina de Facebook a blogului) că anul acesta voi merge la Airfield. Cum ce e Airfield? Este un festival cu și despre tineri. Despre ei și muzica lor, relaxare la poalele munților, mult aer liber împrospătat de verdeața din jur.

Airfield 2017 – 4 zile de festival, între 29 iunie și 2 iulie

Din nefericire, nu am putut ajunge de joi, deși mi-aș fi dorit tare mult să îi văd (și) acolo pe C.T.C. sau Subcarpați.

Să nu mai zic că vineri l-am pierdut pe Afu-Ra.. 🙁

Pe lângă scenele dedicate concertelor, puteai vizita și alte corturi, printre care cele cu suveniruri sau beutură. :))

Toată treaba se mișca pe baza achiziționării de jetoane, 1 jeton fiind 5 lei. O bere – 1 jeton juma’, un Lipton – 2 jetoane (am ieșit în pierdere la combinația asta). :))

Unde are loc Airfield? Aerodromul Măgura din Sibiu. Acces pe bază de brățară

Am luat biletul pe la sfârșitul lui ianuarie, cu toate astea, am așteptat ceva la intrare pentru că nu mai aveam baterie la telefon. Așadar, nema bilet (în varianta lui printscreen). Noroc că unul dintre telefoanele mele este un Samsung atât de banal încât am găsit o baterie la schimb. :)) Da, da, acolo, pe loc. 😀

Am intrat, brățară checked, concert raku bifat.

Drept suvenir mi-am luat o pelerină de ploaie. Am fost inspirată. :)) S-a pornit pe ploaie de zici că turna cineva de sus în ciudă. Eram leoarcă la picioare, îmi înghețaseră degetele-n sandale, dar am țopăit de mama focului, ca să zic așa. :))

Am stat la o pensiune din Rășinari, satul natal al lui Emil Cioran și al lui Octavian Goga.

Am uitat să menționez un fapt important: sâmbătă, pe drumul ce duce spre Sibiu (din Rășinari), am fost oprită de poliție pentru un control de rutină. A fost prima oară când am suflat în fiolă. :)) Ciudat rău. Rezultatul? o.oo, ăfcors. 😀

Cazarea a fost faină, nu mai era nimeni cu noi în vilă și am stat liniștiți la cafele pe balcon, am admirat peisajul, am râs și ne-am făcut planul pentru a doua zi: ori Păltiniș, ori Castelul de Lut din Valea Zânelor. Ei bine, ne-am mișcat excelent și le-am vizitat pe ambele. *heartz*

Seara s-a lăsat din nou cu concerte și ploaie. Am susținut Omu Gnom și Dj Undoo cu #hrană :D, am dansat #CaLaSală și am cântat din nou #Metehne… 🙂 Spre final, după ce am dansat desculță-n iarbă pe melodiile lui Ziggi Recado, m-am întins pe iarbă să ascult fără să văd lumea din jur. Nu intru acum în detalii din astea ce țin de interior, nu ar (mai) avea rost. Eu sunt aici să vă prezint ce am văzut cu ochii. 😀

Drumul spre casă a fost anevoios, cam cel mai greu pe care l-am parcurs până acum în 9 ani de șofat (ploi, furtuni, noapte, oboseală maximă, Dealul Negru..). Dar a fost o experiență pe care nu o voi uita, cu siguranță! Mai ales când va trebui să o reamintesc în discuțiile de anul viitor de la Airfield 2018. See you there!

PS: Așa au arătat afișele de sâmbătă, respectiv duminică.

Comments

comments