Despre viață – scriere ‘liberă’

   « Viața-i doar un drum spre moarte. » își vor răspunde unii la întrebarea : Ce este viața ?, iar alții nu-și vor răspunde nimic din motive de nepăsare, indiferență, teamă chiar. Poate unii dintre noi și-au pus multe alte întrebări de genul : de unde vin, încotro mă îndrept, ce vreau de la mine și de la ceilalți, ce aștept de la viață. Pentru mulți dintre noi, aceste întrebări nu au răspuns, sau dacă au totuși un răspuns, acesta este vag, incert sau chiar misterios. Acest mister al subconștientului uman l-am descoperit, îl descoperim sau îl vom descoperi fiecare în noi înșine.
Oamenii trăiesc o perioadă infirmă din vastul timp, care se numește viață. Ei o decorează cu întâmplări, care se imprimă undeva pe emisferele cerebrale și care, cu timpul, devin stratul fundament al altora noi. Începutului i se mai adaugă și ceva cuprins între […], apoi sfârșitul tragic prin definiție, divers prin natură. În consecință, aceasta devine o poveste în prezent sau în trecut.. Să zicem că am uitat tot și că trăiesc azi, doar azi. Este o unitate de timp foarte scurtă pentru mine ca ființă, dar destul ca să declanșez reacția rațiunii. Și în primul moment de durere, de necaz, de impas ne punem întrebarea : Cu ce am greșit de sufăr tocmai eu ?.. Și atunci din misteriosul subconștient ne vine răspunsul : cu nimic.. Un dispreț total. Urăsc tot ce ma înconjoară, tot pentru că prin tot mă răsfrâng cu răutate mediocră. Nici măcar în asta nu sunt perfectă.. Ei, și ? Cine e ? Sau cine ar putea fi ?
La un moment dat rămânem singuri cu noi înșine și adunăm în suflete venin, lacrimi, durere și ură, căci altfel în viață cum să te aperi ? Nu poți chema pe nimeni în duel ca pe vremea lui Dartagnan.
Plini de poezie și romantism, unii încearcă să definească viața în feluri paradisiace, feluri ce nici pe departe nu sunt adevărate căci fericire nu există, ci este doar un rod al imaginației bogate și infinite a omului. Inima are bucuriile ei pe care le tace, iar rațiunea îmi poruncește sentențios să merg înainte cu capul sus, fără abateri. De ce am mai puțină inimă decât rațiune ?
De ce trebuie să fiu numai în fața mea sinceră, atât de sinceră încât să mă sperii ?
Clepsidra este un instrument infinit de mic pentru măsurarea timpului. Ce va fi maine ? Va fi o zi și mai frumoasă cu mai mult soare și seara cu mai multe stele, dar eu nu fac decât să le umbresc strălucirea. Mi-e groaznic de frică să nu mă pierd în lumea fără nume, fără zile, fără timp. Cum pot să mă mulțumesc doar cu plăcerea amară de a scrie despre adâncul în care mă pierd, fără să întind măcar un deget după.. După ce ? Cui să cer să mă ridice din prăpastia de gânduri în care mă aflu ? Cui ?.. Fiecare trage pentru el pentru a urca pe scara socială pentru a-și ușura viața – perioada în care omul intră într-un labirint al banului, al ierarhiei societății din ale cărei tipare nu poate ieși, în care este prins pe tot parcursul drumului spre moarte, spre Marea Trecere..
După ce ai ieșit dintr-un necaz și ai obținut ce ți-ai dorit, iți spui că ai ajuns pe Everest ori ești Cristofor Columb când a descoperit America. Dar trebuie din nou să te înarmezi cu armura cavalerului medieval și să pornești să înfrunți morile de vânt.
Peste toate gândurile, sentimentele și cuvintele spuse sau tăcute se așează timpul, posesorul tuturor. Evenimente mari sau neînsemnate trec prin noi, dar nu ne aduc nici cea mai mică, bună schimbare.
Nu pot să-mi dau seama de esențialul vieții ! Nu pot să mă desprind de lumea iluzorie în care mă zbat neputincioasă ! Îmi caut alinare în locuri străine, departe de lumea reală, departe de grijile cotidiene.. Doar mă amăgesc cu gândul, căci aceste locuri de basm sunt și vor rămâne doar la stadiul de imaginație. Păcat !
« Taina existenței umane nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești. » spune Dostoievski și spune bine teoretic. Dar practic? Câți dintre noi știu pentru ce trăiesc, pentru ce s-au născut sau ce rol joacă pe această scenă a lumii, a divinității denumită viață?
Cine îmi răspunde ?.. Ascult…

[Entry for October 26, 2008]

Comments

comments