Despre mine

google.ro inFCIB5aqTJTa

Dacă ar trebui să mă descriu într-un singur cuvânt, acela ar fi (a) scrie, un verb pe care îl consider de acțiune, dar și de meditare, de creare, de introspecție. Scrisul este un act de generozitate, dar și de zbucium. Împărtășești cu ceilalți ceea ce tu nu mai poți ține încătușat între pereții minții.

Mi-a plăcut să scriu de când mă știu. Scriu de când nu știam să scriu – dovadă stă cartea de muncă a tatălui meu, unde încercam să copiez literele. Am reușit, doar că mi-au ieșit scrise în oglindă. 😀 Prin clasa a doua, am scris primele versuri, iar compunerile din școala generală îmi confirmau talentul literar în fața profesorilor. La liceu… eh, la liceu citeam Bacovia și Cioran, iar asta se vede în poeziile pe care le scriam. A fost o perioadă în care am scris mult. Doar ca să mă las în timpul facultății. 😀 Nu am mai avut timp, nu am mai avut chef, nu mai vedeam rostul și am renunțat. Pe subiectul ăsta, am mai scris și aici.

Ideea de blog mi-a surâs de foarte mult timp. Am trecut, pe rând, prin răposatul yahoo 360, apoi prin blogspot, prin wordpress, pentru ca, mai apoi, să mă mut la casa mea. 😀 Am evoluat, m-am maturizat, am trecut dincolo de refulări gen jurnal, ca să ajung la eseuri sau încercări de jurnalism online. Mi-am luat punctro și asta parcă m-a propulsat automat în lumea adevărată a blogurilor. Eu așa am simțit și m-am luat în serios. Am zis să nu mai pierd vremea și iată-mă! 🙂

facebook.com 11046760_948456725187446_1428420143927268280_n

I want to live a life worth writing about.

Așa, ca o trecere sumară printre cei 25 27 (deja!) 28 de ani ai mei, pot să zic că sunt jumătate olteancă, după mama, și jumătate moldoveancă, după tata, dar născută în Călărași, într-o iarnă grea și prelungită, pe 21 martie 1987 (Berbec cu ascendent în Berbec, Aries 100%). Școala mi-a completat armonios copilăria-mi fericită, numai alegerea facultății mi-a dat ceva bătăi de cap. Oricum, un lucru era cert: nu mai voiam matematică sau fizică, după 4 ani petrecuți într-o clasă cu profil real. Am ales psihologia, mai exact o ramură a ei (psihopedagogie specială), deși prima iubire era jurnalismul. Iată-mă, deci, licențiată și într-ale psihopedagogiei, și jurnalistă (de succes! :D) în devenire. Urmez Am absolvit (cu 10, hă hă!) un master în mass-media și comunicare. Temele pentru acasă mi le fac (și) aici.

facebook.com 10991385_905866166140682_5655524596336030253_n

Scriitor-jurnalist-bloggerul din mine a avut nevoie la un moment dat de o pelerină, de un nume pe care să fie strigat, de o reprezentare a stării de a scrie – nevrotic sau, dimpotrivă, pașnic ca un tors pe brâul sobei, cufundat în propriul catran sau, uneori, mieros din cale afară. Zig-zagul meu, cel de toate zilele, capătă sens sub semnătura personajului principal al acestui blog – O Pisică Neagră. 🙂

Spor la citit/comentat/aplaudat! 😛 Aici, dar și la adresa mea de e-mail: contact@opisicaneagra.ro

13 thoughts on “Despre mine”

  1. … Asta cu pastilele ( in mod deosebit Vitamina C) si injectiile… Si inca vreo cateva.,, parca le stiam si de la mine.
    … De aceea, imi permit sa mai spun ca, pe pitzipoancele alea, te-as sfatui sa nu le ignori!… Nici nu stii ce putere de atractie au gaurile lor si unde tantzarii mai descopera inca una sa le impunga, ca sa le puna-n punga, asa incat sa-ti doresti sa… si sa poti nici pe astia sa-i dai jos în șuturi și flegme, din tramvaiul vietii!

  2. 🙂 mă bucur să „aud” că avem lucruri în comun, mai ales treaba cu injecțiile, de care toată lumea fuge. sau aproape toată, văd. 😀

  3. :)))Sa stii ca semanam pe alocuri, dar ne diferentiaza clar zodia. Acum depinde cum privest, putem fi una langa cealalta sau inceputul si sfarsitul, printre stele. Pauza ta din facultate eu am avut-o in liceu. Mi-am incordat muschii si am trecut de la filologie la economie dupa ca ai mei s-au opus agresiv dorintei mele de a deveni actrita si nu m-au lasat sa urmez facultata de teatru, ca apoi sa ajung in semestrul doi de facultate cu o mare frustrase. Asa mi-am facut eu blog. Nefiind in mediu meu si aici ma refer in general la oamenii de care am dat acolo(nu iti imagina ca erau genii in „ale realului”, ci doar capete seci, dar cu impresii, executanti) si umanista „de origine”m-am trezit fara cuvinte intr-o facultate care mi-a luat libertatea si care voia sa ma transforme intr-un robotel care isi face treaba bine, pentru altii + multe alte raharuri….Dar iata-ma acum dupa 1 an de blogging…parca mai am o speranta. Eu voiam sa devin regizor…poate poate candva… :D. Mult succes in cariera ta si muuuuuuulta inspiratie!

    1. Nu trebuie să renunți niciodată la ceea ce vrei cu adevărat să faci! Chiar dacă asta înseamnă să-ți asumi niște riscuri. Luptă pentru ceea ce îți dorești și vei reuși! (Nu sunt doar vorbe, been there, done that!) Îți doresc mult succes cu blogul, scrie orice, oricând pentru că, peste ani, rândurile vor fi cele mai autentice amintiri de care dispunem! Te pup, cu drag! 🙂

    1. Chiar 28 și jumătate în curând. 😀 Nu-i bai, mă simt cum nu se poate mai bine, am o perioadă foarte reușită din mai toate punctele de vedere. Sper să rămână permanentă, ea, perioada. 😀
      Ba tu îmi ești mai dragă! >:D<

Tu ce părere ai? :)