Dragostea nu (mai) există!

Ne pierdem pe zi ce trece legătura cu noi înșine, cu ceea ce simțim cu adevărat în sufletul nostru, împrumutând stările, problemele și nevoile celorlalți. De aceea, încerc în permanență să-mi mențin legătura între spirit și lumea exterioară. Și invers. Citesc versuri, gânduri, memorii.. Am început să le și scriu.. Iar felul meu de a vă lăsa să priviți în interiorul ființei mele este acest blog. El a devenit universul unde îmi hrănesc ideea de legătură între cele două lumi și iluzia de a fi scriitor.

Am vizitat case memoriale ale unor scriitori (revin pe subiect într-un articol separat), am citit și vorbit despre aceștia ca despre niște oameni normali, ca mine și ca tine, cu nevoi, angoase, fericiri și deliruri. I-am văzut mai (de) aproape și le-am dat un trup. Mi-am zis că aceste frânturi care apar aici, pe blog, sunt doar niște fisuri către tot ceea ce simt și gândesc. Ar trebui să aștern mult mai des ceea ce trăiesc.. Și voi scrie. Așa cum și alții au reușit să o facă.

Ideea de astăzi este aceea că, pe 23 aprilie, într-o duminică în care este și onomastica mea, voi lua parte la ceea ce se numește Maraton de poezie, un eveniment ce va avea loc în Londophone. Detalii găsiți pe pagina evenimentului. Ce voiam să vă zic? Dacă scrieți versuri și vă doriți să le citiți unui public deschis către acest gen de distribuire de sentiment, atunci îmi puteți lăsa mesaj oriunde (aici, la articol sau pe facebook), să știm cum să ne organizăm mai bine. Intrarea e liberă, nouă nu ne iese fix nimic, este pură pasiune pentru ce se numește poezie..

Haideți să ne ascultăm mai mult, să tragem cu ochiul prin fisurile din zidul pe care fiecare ni l-am construit în jurul nostru, haideți să arătăm că și poezia #rezistă, să alergăm printre sensuri din versuri, la un maraton de poezie!

În acest sens, mi-am propus să public o poezie pe zi până pe 23 aprilie! Dacă vrei să intri în joc, ești invitatul meu! Aceasta nu este prima poezie din maraton – dacă te uiți un pic în urmă pe blog, vei (re)găsi și alte #delirice publicate recent.

s-a pierdut prin fire de iarbă crudă,
cu cămașa desfăcută, mâneci rupte,
cu tălpi goale, nu mai vrea să audă
versuri (în) doi, declarații neîntrerupte.

dragostea nu mai există! și-ți propun
să uiți de noi – simbioză-a două suflete.
ce-a fost mai rece a ars până la scrum –
timpul ne tot explică asta pe-ndelete.

uit? că versul meu e-ncuiat la minte,
și se tot întoarce pe aceeași pistă.
deși eu am plecat, nu-mi aduc aminte
de ce tot scriu că dragostea nu mai există.

o simt mereu în vâltoarea de gânduri
ce-mi inundă trupul când (?) trăiesc,
în iubirea pentru ai mei dintre 4 scânduri.
și… oricât mi-e de greu, tot nu mă-nrăiesc.

dragostea nu (mai) există, ajutor nu-i
și, de încerci să-mi spui că mă înșel,
fii sincer cu tine când te întreb căprui:
de ce ești singur? răspunde.. vei simți la fel.