Georgileana și povestea frezelor ei.

Povestea de astăzi o are în centrul atenției pe Georgileana – fata care își schimbă freza în funcție de starea de spirit. Este cameleonică și nu-i greu să realizezi asta. Când crezi că ți-ai dat seama ce crede sau ce simte, pac! îți arată altceva.

Dintotdeauna, mama ei a învățat-o că fetițele poartă părul lung la fel ca prințesele din desenele animate. Natura a înzestrat-o cu un păr frumos și sănătos. Dar, cel mai important, negru. Vedeți, dragii taichii, de ce o pisică neagră? 😀

După ce ani de-a rândul, pletele i-au acoperit umerii ușor aduși în față, aplecată stând pe băncile școlii, Georgileana a ajuns în împărăția îndepărtată a lui Bucur. Aici a trăit fel și fel de peripeții, a plâns cu zâmbetul pe buze, a râs cu lacrimi, a cunoscut locuri și oameni noi, diferiți de tot ce credea ea că există. Unii au dezamăgit-o, dar au fost și suflete care i-au rămas aproape. Unii i-au pricinuit cumplite migrene și atunci, ca prin magie, părul ei începea să capete altă culoare…

Se aprindea din ce în ce mai tare, se înflăcăra la fel ca îndârjirea pe care o resimțea atunci când întâmpina obstacole în cale sau rezultatul tuturor încercărilor de a realiza ceva era, de fapt, un eșec. Mintea i se ascuțea, simțea asta atunci când ceața îi dispărea din fața ochilor conștiinței. Dar, în același timp, toate frământările începeau a căpăta și mai multă culoare în pigmentul firului de păr.

Roșu. Roșu a vrut, a simțit, a trăit. Într-o împletitură fishtail, viața i se colorase atunci în roșu și negru. Încerca puțin albastru pe ici, pe colo, poate-poate mai vede un pic de cer senin și recapătă speranța. Oamenii o vedeau și știau că ceva se întâmplă.

Nevoia de a schimba ceva s-a oglindit perfect în ziua când a decis că vrea să se tundă. Dar culorile au rămas aceleași, totuși…

Timpul a trecut și era mulțumită de alegerea făcută. I se părea că a scăpat de câteva kilograme în plus și că freza asta i se potrivește cel mai bine.

Dar cameleonul este întocmai ca un carusel: culori urcă și coboară, se duc și revin. O nouă alegere, o nouă schimbare – culoarea macilor veseli în lan de grâu, dar și a frunzelor pătate de sângele verii ce moare în brațele toamnei…

Apele mării s-au domolit, dar au înghețat la mal. În priviri, în dimineți de solitudine, în cealaltă ceașcă de cafea rămasă neatinsă… Cafeniu închis, asta a ales atunci.

Uite, umbreluța ei din carusel începe să urce – apar urme de raze în vârful spicelor de păr. Alături de un zâmbet rupt de pe buze fripte, își purta părul drept…

într-o umbră a florilor ce-și găsiseră folos în podoaba ei capilară,

sau în grădina din fața casei, în timp ce degrade-ul spiralelor îi îndulcea trăsăturile chipului stropit copilărește cu pistrui timizi.

Georgileana cea puternică a înțeles că nu trebuie să renunțe la aceste onduleuri, că ele merg bine chiar și la război. Diplomație.

Ce ne facem noi cu fixativul ăla atât de aspru? Dar cu decoloratul ăla fix la vârfuri? Nu-i problemă, decolorăm tot. 😀

Georgileana a înțeles că părul ei este pus în valoare atunci când îl mângâie cu placa aia pe care o avea de mult pe lista de dorințe. Și dă-i și îndreaptă…

…și ondulează fără griji…

Personajul nostru trăiește binemersi și azi într-un ținut cunoscut sub numele de Grădina Carpaților. Din pură mândrie românească.

Îi place aici pentru că aici îi este și părului ei bine. Și-a găsit o gamă de produse românești de calitate (uite și tu cum e serul pentru vârfuri despicate 😀 ) și știe că își va permite oricând să-și exprime personalitatea, fără să riște nici măcar un fir de păr. Fără să miște nici măcar un deget.

Din punctul ăsta de vedere, serul protector face toată treaba: îi acoperă firul de păr cu o peliculă ce îl protejează împotriva temperaturilor ridicate ale plăcii sau uscătorului, iar acesta își menține strălucirea și vitalitatea. Vezi mai sus. 😀

N-am încălecat pe-o șa. Pentru că povestea nu se încheie aici. Schimbările părului cameleonic continuă, cu siguranță. Și știi ceva? Da, e reclamă, dar nu-i chiar poveste. Pentru că Georgileana, ca să vezi, sunt chiar eu! Și știu despre ce vorbesc. 🙂

#2. Proba SuperBlog: Fii o Ileana Cosânzeana modernă!

Comments

comments