Despre mine și ce lucruri minunate fac eu / Panseuri / Vorbe de duh

Jurnal de (blogger) alergat – Geneza.

07.07.2015 – Parcul Tineretului.

google.ro 82892976

E seară. E seară bine și răcoare. Sau cel puțin așa îmi amintesc. Străbătută de gânduri și dezarmată în nenumărate rânduri, stau cu ochii ațintiți în fântâna arteziană din fața mea – mă disperă. Îmi face cu ochiul, mă strigă. Nu-mi dă pace. De-aia am venit în parc – dă-mi pace! Încerc să-mi țin scutul sus, dar devine din ce în ce mai greu și renunț. Las armele jos și mă arăt. Pe mine mă. Mie. Înțelegi ce spun? M-am văzut așa cum sunt, nu cum aș vrea să fiu. Ce diferență!

De mâine încep s-alerg, îmi zic. Haha! N-ai tupeu. Nu am, dar alerg. Fug de mine și îmi las pielea în urmă ca șarpele. Îmi aplic un scrub cu melodii hârșâite și hidratez cu înțelesuri. Mă lași? Iar vorbesc doar pentru mine. E ciudat cum trece timpul. Sau cum trecem noi prin timp… Ah! Asta e din alt film.

A fost marți seară. Mâine dimineață ies. Îmi ies din carapace și încep să înot. Printre miile de scânduri ce plutesc în derivă, mă strecor să-mi salvez gândurile ce strigă după ajutor. Se agață de lemn, vor să iasă. Am tendința să le întorc spatele, să plec în adâncuri. Ce rol am eu în toată povestea asta? Nu mi-e ușor cu un anume fel de a fi, nu mi-e ușor să scriu ce scriu.

Alergatul meu are o poveste. E plin de patos, de răzvrătire. Fuga îmi oblojește rănile. Alea invizibile și neînțelese. Nu înțelegeam până mai ieri de ce paginile cu aforisme, cu căcaturi citate motivaționale au atâta succes. Nu numai că am început să le citesc mai cu atenție, dar am ajuns să le înțeleg până dincolo de simțire… Și nu mă doare atât faptul că sunt dezamăgită, cât mă agită gândul că toți oamenii trec prin ceea ce trec eu de ceva timp. Asta ar trebui să mă bucure. Că nu sunt singură. Dar nu-i așa. Deloc. Mă gândesc să fac să-mi fie bine doar-doar scap de sindromul de oaie ce urmează turma. #poptămaș

Gata, de mâine alerg, mi-am zis. Și, confuză în legătură cu sentimentele ce se zbăteau în încheieturi și artere, ce voiau să iasă din mine prin cuvinte și gesturi timide, mi-am setat alarma. Aceea va fi ora când viața mea (de moment) se va schimba.

opisicaneagra.ro wp-admin admin-ajax action=i...and=95347

Comentarii:

Un comentariu “Jurnal de (blogger) alergat – Geneza.”

Loc de dat cu capul