Lamulțean, bloguț drăguț! La anul trecem în clasa zero.
Pfiu, oameni buni, cum mai zboară timpul.. Cred că v-ați spus asta de multe ori în ultima vreme. 😀 Eu nu contenesc în a mă minuna de trecerea timpului, a zilelor, a lunilor (pline), a anilor. Astăzi am primit un mesaj care m-a binedispus, dar m-a făcut să fiu și nostalgică. Mai mult decât sunt de obicei. 😀 Mesajul este de la WordPress: lamulțean, bloguț drăguț!
El, în nebunia lui, m-a anunțat că au trecut 5 (cinci) ani de la înscrierea mea pe această platformă… Cinci ani, băi! Asta înseamnă că, pe 19 septembrie 2011, eu luam decizia de a-mi muta catrafusele de pe blogspot.com (unde scriam de alți trei ani) și să încep să iau în serios treaba asta cu bloggingul. Și așa am cam făcut. Anul trecut însă, am simțit că îmi trebuie un nou impuls, că trebuie neapărat să mă mut din nou în casă nouă, de data asta pe .ro. Zis și făcut.
M-am aruncat cu capul înainte și am început să-mi construiesc eu baze de date pe server, încercând să nu-mi prind urechile pe acolo. Am stat două zile și o noapte cu multe tab-uri deschise pe YouTube (how to…) :)) și, într-un final, am reușit – opisicaneagra.ro era online!
Mi-am propus să fiu cea mai bună versiune a mea în fiecare zi! La fel și blogul meu.
Îmi place să mă mai uit în spate din când în când, să recitesc articole mai vechi de doi-trei ani, să-mi văd evoluția.. E ca și cum aș privi timpul cum curge fizic, transformat în litere.. Hazoase, acide, plângăcioase, alintate sau sfâșietoare, textele mele au trecut prin mintea mea, sunt ceea ce eu am gândit la un moment dat. Și, deși aș mai modifica lucruri pe ici, pe colo, de cele mai multe ori aleg să le las așa cum au fost ele simțite inițial. Chiar dacă asta înseamnă că nu mai sunt actuale. Nu este vorba, de fapt, tocmai despre acest lucru? Să nu rămâi mereu același, ci să-ți dorești mereu să fii mai bun în fiecare zi. Eu așa mi-am propus: să fiu întotdeauna cea mai bună versiune a mea. Iar lucrul acesta mi-l doresc și pentru acest bloguț drăguț. 🙂
S-au schimbat multe lucruri în 5 ani de zile! Nu are rost să mai zic că m-am dezvoltat foarte mult în acești ani, că am terminat (și) Facultatea de Jurnalism, că am absolvit (cu nota maximă) și un master în comunicare (chiar vorbesc mult) :)), dar un lucru ce încununează toți acești 20 de ani de școală este faptul că am ajuns să îmbin extraordinar de frumos pasiunea cu jobul. Ideal, nu? Dar am și muncit pentru asta. Și uite că încă o fac. Mai am atâtea de învățat, dar ideea asta îmi place atât de mult.. 🙂
La mulți ani, amicul meu, confident, ciornă, jurnal, cel mai bun ascultător! Pentru următorul an, îți doresc să-mi fac mai mult timp să-ți scriu, să public articole care să ajute măcar un cititor acolo, undeva, să-mi aduci mereu satisfacții prin mesajul transmis lumii mele și, uneori, a altora!
Mulțumesc, pe această cale, tuturor oamenilor care au contribuit, într-un fel sau altul, la crearea unui text pe acest blog! Să ne citim, bre, sănătoși în continuare! MEOW! 🙂
14 comentarii
Diana Radu
Hai la mulţi ani şi la multe rânduri 🙂
Pisica Neagră
Mulțumesc mult! 🙂
Cosmisian
Dar chiar ca e frumos ca te indrepti spre pregatitoare. Si, cum sunt un cititor al blogului tau, ma astept sa fiu aici si peste pregatitoare, si dupa primii patru ani de scoala. Si, tot asa!
Sa progresezi tot mai mult!
Pisica Neagră
Mulțumesc, asemenea!
Natural
Hai sa traiesti si sa te pisicesti 🙂
Pisica Neagră
Miaulțumeeeesc! 😀
Tipsynel
La mulţi şi prosperi ani! Felicitări pentru realizările personale şi multă putere de muncă îţi urez!
Pisica Neagră
Mulțumesc mult pentru aceste cuvinte! Apreciez. 🙂
Vienela
La mulți ani, bloguț drăguț! Și felicitări ție, Pisică Neagră, pentru tot ceea ce ai realizat până acum! 🙂
Pisica Neagră
Mulțumesc mult de tot! De două ori. :*
Marius Davidesco
acum trebuie să îți aducem și cadouri?
Pisica Neagră
Nup. Că asta mi-ar crea mie obligații de „cinste”.. 😀
raparapandula
Dintre relatiile lungi, stii cate se termina la 5 ani? Treapta psihologica importanta, eu nu m-as grabi cu sarbatorirea in locu tau…
Pisica Neagră
Ba da. Eu sărbătoresc momentul. Nu trăiesc cu frica lui „mâine”. 🙂 Și în plus, am mai avut bloguri prin alte părți, deci am trecut de mult de pragul ăla. Cred că și de dublul lui. :))