În liniștea casei mele
Scârțâitul porții anunță vecinii că am sosit,
Zăpadă în petice albe se deșiră sub ghete,
Frumoasa mea căsuță, bine te-am găsit,
Mi-a fost dor de tine, de liniște mi-era sete…
Aici dispare totul, sunt numai eu și ai mei,
Nu-mi pasă decât de clipa mea de față.
Momente cât o veșnicie, ori două, sau trei,
În liniștea casei mele, înseamnă o viață…
Gerul apropie oamenii, îi aduce laolaltă,
Zgribuliți în geci și fesuri, caută căldura,
Lovituri de bici și clopoței în vale tresaltă,
Vin copii cu plugușorul, să ure cu gura.
Pe întinsul alb al curții îmi odihnesc ochii,
Soarele-și arată dinții, lovind cu raze ca nuiele,
Copacii poartă gerul din dantelă în rochii,
Eu le privesc dansul în liniștea casei mele..
