Marin Preda și viața ca o pradă.
Trebuie să consemnez aici că astăzi, 5 august 2015, se împlinesc 93 de ani de la nașterea marelui scriitor, cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda.
L-am descoperit pe Marin Preda, ca toți școlerii de altfel, în școala generală dintr-un tablou din clasa de română, iar mai târziu am descoperit în romanul Moromeții ceea ce eu vedeam în fiecare zi în satul meu din Teleorman. M-a fascinat Ilie Moromete, mi-a plăcut și piesa de teatru ce pleacă de la acțiunea romanului (despre care am scris aici), iar Viața ca o pradă mi s-a părut un titlu foarte inspirat pentru ceea ce avea să devină un roman autobiografic al lui Marin Preda, un băiețel cu probleme de vedere, fiu de țărani săraci, dar care voia să învețe carte. 🙂
Am pe lista mea de lecturi obligatorii cele trei volume ale romanului Cel mai iubit dintre pământeni, considerat a fi o critică violentă la adresa comunismului. Eu vreau, totuși, să mă bucur de scriitura, de glasul de acasă, de stilistica inconfundabilă a Marelui singuratic. 🙂
3 comentarii
Marius Davidesco
Un roman interesant, din care, eu cel puțin am prins o idee principală, și anume, că întotdeauna trebuie să aștepți momentul potrivit pentru a te apuca de scris
Pisica Neagră
Mie, dimpotrivă, mi s-a părut că nu trebuie să aștept vreun moment, ci pur și simplu să scriu, iar rezultatele vor apărea și ele, mai ușor sau mai greu, mai devreme sau mai târziu. 🙂 Pe mine m-a încurajat foarte mult acest roman și îl recomand de câte ori am ocazia.
Pingback: