(de)Lirice

Mi-e foame..

Mi-e foame de frumos și calm,

cum îi este unui cal dor de iarbă verde

-n primăvară.

Aș sorbi cuvintele-ți de dragoste

șoptite pe burta goală,

cu buze țuguiate de sărut.

M-aș înfrupta cu nesaț din râsul tău,

te-aș adulmeca pe gâtul gol cu nasul rece

și te-aș mușca de dor,

chiar dac-ai fi lângă mine.

Aș vrea să zâmbești când îți fac zile fripte,

glumind că nu prea știu să gătesc.

Sau nu vreau. Dar pentru tine, orice.

Ne prindem fluturii din stomac,

îi punem la borcan

pentru zilele reci ce-au să vină

între noi.

Când te frigi cu ciorbă..

dai farfuria puțin mai încolo

și mă săruți. Până ce trece primejdia.

Mi-e foame de timp, de timpul prezent, cu tine,

prea mult condițional optativ între noi.

Comentarii:

Loc de dat cu capul