Despre mine și ce lucruri minunate fac eu / Jurnalism / Ochi de pisică neagră

Pe drumuri de munte – Bucăți din țara mea frumoasă.

Nu mai este o noutate (cred) pentru nimeni faptul că muntele îmi este foarte aproape de suflet. Atunci când am de ales o destinație de vacanță, gândul îmi cutreieră deja pe creste aspre de munți, spre goliciunea lor imensă și ascuțită.

Si nu vreau sa fiu bogat, vreau doar sa-mi vad familia si prietenii sanatosi bucurandu-se de viata.
Vreau sa trag in piept smecher aer proaspat de munte si un fum din cel mai bun verde de pe piata..

…cum ar spune poetul Cedry2k. 🙂 Verdele mă încarcă infinit și îmi dă o poftă de viață cum numai în filme vezi. :)) Muntele îmi este prietenul bun de departe, care este acolo de câte ori am nevoie de el. Mă sprijină atunci când îmi odihnesc privirea pe porii lui de brazi, atunci când aspir firul ierbii până în adâncul plămânilor, iar inima-mi tresaltă a liniște deplină. Tresaltă-n bucurie. Da, ăsta e cuvântul: bucurie! Simplu. 🙂

Atunci când m-am gândit la traseul pe care urma să-l parcurgem în două zile, am zis să fie unul special, cu multe locuri frumoase de vizitat, unele lângă altele, de preferat. Prima oprire a fost Mănăstirea Curtea de Argeș.

Curtea de Arges

După ce am făcut câteva poze și la Barajul Vidraru (despre care v-am mai povestit și aici),

vidraru vidraru vidraru vidraru

am pornit pe Transfăgărășan.

transfagarasan

Transfagarasan

transfagarasan
Cascada Capra 1690 m

transfagarasan

Drumul a fost unul deosebit, îmi este foarte greu să transpun în cuvinte frumusețea locurilor de care m-am bucurat întocmai ca un copil. Sus, la Bâlea Lac, am găsit bulz ardelenesc de la mama lui. De fapt, era de la tatăl. Pentru că am luat mămăliga cu brânză (împachetată în staniol și coaptă pe jar) de la un cioban die muntie. Papilele mele gustative au zis săru-mâna, bogdaproste pentru un asemenea ospăț – vârf de vârf de munte, frrig, bulz fierbinte-n palme moi, plimbare printre suveniruri. Vis.

Balea Lac

Coborârea ne-a fost îngreunată de ceața deasă și panica mea că nu ne-ar ajunge benzina. Ei bine, am ajuns în Sibiu cu fix aceeași gasolină, dar așa e omul nostru – se stresează pentru cele mai nesemnificative chestiuni. :)) În Sibiu ne-am oprit să bem acolo o cafea, să ne odihnim puțin.

IMG_2782 IMG_2790 IMG_2768

Sibiu

Toamna e o furăcioasă – fură din orele de zi și le vâră în buzunarul de la spatele hăinuței de noapte – o șmecheră. Am coborât pe Valea Oltului mai mult pe întuneric. Bine, cu farurile aprinse. :)) Destinația: căciula ta. Pardon, Călimănești Căciulata. 😀 Aici am găsit cazare (în sfârșit 😀 ) la Vila Florilor sau ceva. Numele spune totul – look, son, flowers… flowers everywhere. :))

Vila Florilor Vila Florilor Vila Florilor

A doua zi dimineață, după o joacă alintată cu Negruța, am plecat în căutarea cafelei… aerisite. 🙂 Am găsit locul perfect, timpul a ținut cu noi, iar terasa la care ne-am oprit era și ea prietenă patrupedelor.

calimanesti calimanesti

cafenea cozia

Mănăstirea Cozia mi-a oferit prilejul de a mă fotografia cu my brother from another mother – nu e Neagra mea, dar motănelul din imagine mi-a amintit de fata mea de acasă. 🙂

Manastirea Cozia Manastirea Cozia Manastirea Cozia

Următoarea oprire a fost într-un loc cu adevărat magic. Nu încerc să conving pe nimeni de nimic, dar sentimentul pe care l-am avut atunci când am ajuns la Mănăstirea Ostrov nu se compară cu nimic din ce trăisem în celelalte mănăstiri vizitate – Curtea de Argeș sau Cozia. Dimensiunile reduse ale bisericuței, ce datează din anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab și soția sa, doamna Despina, oferă schitului o intimitate greu de găsit în altă parte. 🙂

Schitul Ostrov

Locul ăsta chiar este o bucată divină din țara mea frumoasă. 🙂 Grădina înghesuită de flori și apăsată greu de culorile lor vii, zidurile nepătate, de un alb pur, ce se arătau soarelui cu gingășia culorilor petalate ce atârnau pe ziduri ca perechi de mâini ce tânjesc la mângâierea lemnului ceresc, vocile ce se auzeau din strană, apa din fântâna Maicii Domnului izbea cimentul cu putere, deschizându-se în mii de picături, nori apoși și transparenți lăsau cerul senin ca într-o zi de iunie blândă – toate astea completate de simțiri intense ale liniștii (interioare) atât de consistente încât o puteai… aprinde cu chibritul la vii și… morți. Imaginile acelea am avut grijă să le imprim pe retină, să le timbrez pe suflet și să le trimit adânc în ființa mea – m-au mișcat și e mare lucru.

Schitul Ostrov

Schitul Ostrov

Schitul Ostrov Schitul Ostrov Eminescu

Schitul Ostrov

Am plecat spre casă cu sufletul vibrând, dar și cu o oboseală ce ni se citea pe chip și în numărul în creștere al cafelelor băute. Foamea a învins, am oprit la Casa Oltenească și mi-am făcut și cea din urmă poftă: ciorbă de fasole cu afumătură în pâine.

ciorba de fasole in coaja de paine

Casa Olteneasca

Nu se poate să nu avem și o muzică pe măsură, adică melodia pe care am cântat-o cu mami pe drumuri de munte. 🙂 Oltenia folclorică rulzz!

Am ajuns acasă cu bine (ba am ajuns și la concertul de lansare a albumului lui Stripes – despre care voi scrie sau nu, la un moment dat 😀 ), a trecut o zi și încă mai zâmbesc (chiar și acum când scriu) – mă urmărește gândul ce-mi zboară către imagini cu bucăți din țara mea frumoasă… Vor mai urma câte altele. 🙂

Comentarii:

4 comentarii la “Pe drumuri de munte – Bucăți din țara mea frumoasă.

  1. una din dorintele mele mari este ca tot mai multi oameni sa faca afirmatii pozitive si sa vada cu ochi limpezi tara asta a noastra. care da, este chiar frumoasa. eu tot cred ca atunci cand noi o vom gandi si vedea frumoasa va deveni cu adevarat asa cum spunem ca ar trebui sa fie. stii tu… puterea gandului. iar gandul colectiv face mai mult decat un singur gand.
    m -am delectat cu fiecare poza in parte si am simtit aerul de munte in fiecare cuvant al tau. iar in mine a incoltit un gand: cand va creste un pic si bebe ne vom lua toti patru rucsacul in spate si vom porni pe locuri minunate.
    tu ai observat ca la manastiri florile cresc mai frumos decat oriunde in alta parte?

    1. Țara noastră este minunată, adică plină de minuni! Eu o iubesc enorm, deși nu am văzut decât o mică parte din ea – lucrez la asta și voi avea grijă să afle toată lumea ce locuri superbe avem și de care nu ne bucurăm.
      Florile de la mănăstiri au un aer aparte, sunt mai liniștite parcă. 🙂 Dar și mai vesele acolo, într-un colțișor de rai.
      Mai am imagini din excursia asta, le voi pune diseară pe facebook. Merită făcute publice, nu le țin doar pentru mine. Mă bucur că ți-a plăcut descrierea drumurilor mele prin munți. 🙂

Tu ce părere ai? :)