București cu blocuri gri / Despre mine și ce lucruri minunate fac eu / Jurnalism / Particip, nu asist!

Prin „Bucureștii lui Eliade”.

Mircea Eliade este unul dintre acei scriitori care m-au marcat încă din timpul liceului. L-am descoperit la țigănci, i-am demascat subînțelesuri, am încercat să-i mențin, totuși, acea aură de mister pe care însuși autorul și-a creat-o în juru-i. Eliade s-a jucat cu sacrul și profanul, a jonglat cu simboluri, transformând lumea mahalalei bucureștene într-o lume magică.

Eliade despre ploaie

Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate, A.R.C.E.N. pe scurt, a organizat (și) ieri un traseu cultural pietonal „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade”, la care am participat (cu mare drag), alături de peste o sută (!) de persoane care mai de care mai… pestrițe. 🙂

facebook.com ARCEN

„Bucureștii lui Mircea Eliade” este un prilej de a descoperi locurile copilăriei și adolescenței autorului „Tratatului despre istoria religiilor”. Acest traseu cuprinde istoria și poveștile mahalalelor Negustori, Sfinților, Mântuleasa și Vergului, legătura acestor locuri cu Mircea Eliade – casa cu mansardă, Școala Mântuleasa, Foișorul de Foc, casa lui Mircea Vulcănescu – dar și istoria prezenței personajelor lui Mircea Eliade în acest spațiu „încărcat de semne magice”.

Traseul – cultural A.R.C.E.N. se dorește a fi o alternativă pietonală a Capitalei, un traseu care valorifică patrimoniul construit și imaterial al Bucureștilor și care contribuie la salvarea memoriei orașului.

facebook.com opisicaneagra

Locul de întâlnire a fost Biserica Mântuleasa. După o introducere care mi-a stârnit cu adevărat interesul, am pornit pe urmele adolescentului miop. Am auzit vorbindu-se despre școala lui Eliade, despre strada unde a locuit (Melodiei nr. 1), dar și despre Mircea Vulcănescu sau tramvaiul 14. Alte atracții: acea fereastră și mansarda în care citea și scria tânărul Eliade.

Mi-am simțit gândurile alergând în toate direcțiile posibile – am trecut de la starea de bucurie că mă aflu acolo la cea de furie înăbușită din cauza nedreptăților vremii – atunci când am ajuns pe strada Plantelor, acolo unde a murit Eminescu, într-o nebunie voit impusă de alții și într-o indiferență greu de imaginat.

Eminescu strada Plantelor

Nu am să dezvălui foarte multe detalii, vă las să le descoperiți singuri. Am să atașez, în schimb, o galerie foto care sper să vă inspire și să vă transmită măcar o parte din atmosfera Bucureștilor de altădat’:

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă aveți timp liber, vă invit să mergeți. Mai aveți un weekend la dispoziție: 25-26 aprilie, așa că zic să nu ratați!

viabucuresti.ro afis-eliade-85-724x1024

Traseul este unul gratuit, dar aveți la final posibilitatea de a dona pentru cauza acestei asociații:

Prin cultura si educatie putem ajunge la normalitate.

Comentarii:

Tu ce părere ai? :)