(de)Lirice

Rădăcini

Se întâmplă în mine un soare
ce-mi zvâcnește-n tâmplă și oare
nu vede cum încep să scriu moale,
prea roz, cu ochi de copil, în păr c-o floare?…

Caisul s-a deschis în sute de împliniri,
încerc să-l copiez, să scriu alb despre trăiri
ce-mi hrănesc ființa prin ochi și priviri,
trăim înfipți în același pământ cu aceleași rădăcini.

Tălpile goale îmi spun o poveste
despre copilul din mine – a fost și-ncă este…
Aș sta așa o veșnicie și-ncă un an peste,
Să știu doar de mine, să mă pierd de voi, făr’ de veste.

Mă simt bogată-n zambile și joarde de viță,
seva crudă și dulceagă îmi alunecă din peniță.
Era o foaie albă ca floarea de cais, acum e pestriță –
Are o poveste, i-au crescut rădăcini. Sunt eu, o copiliță…

Comentarii:

Loc de dat cu capul