(de)Lirice

Răsad

Îmi cresc gheare de uliu pe care

mi le înfig în imaginație –

rup bucăți din mine, tu le pui sare.

Îmi doresc doar un pic de soare

în instalație.

 

Vreau să scot la lumina caldă

strigătul de „Somn ușor!”…

Gândurile urma să-mi piardă.

În pijamale galbene mi se scaldă

insomnia. Nici n-am plecat și mi-e dor.

 

Din priviri în sus, piezișe, ridic zmeie

de aripi motivaționale noi.

Aici sunt un copil și de trei ori femeie.

După ploi de muguri, răsar curcubeie

din culori de martie, treizeci și moi.

 

Îmi plantez răsad de râs acum

în pământiul suflet de copil tembel.

Răsad de primăvară-n mine des compun,

Corectez: „răsar” am vrut să spun –

Apun niște ani, dar am scrisul. Și răsar și eu cu el.

Joi, 23 martie 2017, #acasă

Comentarii:

Loc de dat cu capul