(de)Lirice

sevraj

adoram poezia. și ea cam la fel pe mine.

mă căuta dimineața într-o ceașcă cu buline.

m-am ascuns în ea ca o vișină-n praline,

(ne)plângeam amândouă că-nainte era mai bine.

 

adoram poezia. și-i cam creasem dependență,

mă consuma, mă devora printr-o corespondență –

o lăsam liberă să vă-ntâlniți într-o coincidență.

eram drogul ei, dar relația asta-a ajuns la scadență.

 

adoram poezia. și-mi plăcea (c)orbul ei libertinaj,

aluneca prin mine prin cuvinte, ca un pelerinaj.

o cerusem. ba chiar am locuit o vreme în concubinaj.

acum vrea să se lase de mine – uite, ăsta e un sevraj.

Comentarii:

Loc de dat cu capul