(de)Lirice

și parcă prea mi-e dor de acasă..

și parcă mi-e prea dor de acasă

și prea departe mi se pare

ziua aceea-n care

păși-voi zâmbind în a mea casă.

mi-e dor să fiu copil în curte,

să rup o roșie și-un colț de pâine,

mi-e dor de vacanțele prea scurte,

când n-aveam grija zilei de mâine.

 

și mi-e mai dor de mama mea,

să stau cu capu-n poala ei,

tata să-nvârtă mămăliga,

să fim frați din nou, cei trei.

 

cum aș putea oare să-ntorc

vremurile de-odinioară?

voi afla când acasă mă reîntorc,

mi-e dor a nu știu câta oară..

 

și o să-mi fie iar și iară..

Comentarii:

Loc de dat cu capul