-
Acvariul lui Dumnezeu #PoeziaSăptămânii
Stau la aer Ce faci? Uite, stau În balconul dreptunghiular Undeva la hotarul rotund Al izolării Vizavi Într-un alt hotar cu unghiuri drepte Într-un alt balcon Dintr-o altă lume Se odihnește un acvariu Gol Mă uit la meci, dar Ziceam că acea cutie de sticlă E goală Cu dungi de praf În locul unde, odată, Era orizontul unor pești Și mă întreb Ce s-a întâmplat De ce acum acvariul Nu mai găzduiește nimic În afară de aer Unde-or fi acei pești Care-și plimbau alene Cozile colorate Sub privirile curioase Ale unui om Oarecare Oare care om? Poate s-au mutat în casă nouă,…
-
Ce este aceasta, stimată doamnă? #PoeziaSăptămânii
Și se făcea că mă țin de mână cu un alt fus orar pe alte meridiane Program fără program și piele îmbibată în vitamina D părul cu volum și sare îmi mângâia spatele și poezia… …îmi răspundea din larg precum o sirenă cu ecou nino, ninooo, inoo, nooo ha, ha, ce neinspirată dar nu e ca și cum nu v-am recunoscut că-s doar o mediocră și cum să fiu originală când toată lumea scrie în ziua de azi deși grecii le-au cam scris pe toate încă de la început o să mă învelesc în papirusuri să înceapă să plouă peste noi să mi se imprime scrisul pe piele până-mi ajunge…
-
fugi
fugi de tine de ei de toți de sine mai ales de bine mai puțin strigă de-ți vine să strigi plângi de-ți vine să iubești plângi preventiv că tot acolo ajungi uită-te în altă parte fugi de fericirea de moment de lasă că merge și așa de vreau cafeaua sub privirea ta fugi fugi până nu te mai țin picioarele scaunului pe care-ți atârni hainele de zâmbet sub care îți acoperi doar un suflet gol nu te uita în urmă acolo nu e nimic nou sub soare ai trecut pe drumul ăla caută altă intersecție unde nu trece decât o pisică neagră din când în gând alege cărămizi din ce…
-
Tăiați de la rădăcină
Mi-am tocit unghiile în sinele ăsta pietros ca un orgoliu păgân Încercând să sap în mine, să dau de lumină Mi-au secat fântânile glandelor lacrimale și mi-au tras în jos colțurile gurii Mi-am mutat inima în partea dreaptă a creierului Să o împing spre creativitate Că m-am plictisit de aceleași stări din astea – Astenie Există oare și ceva pentru aduceri-aminte? Sau a… mine? Că uit prea des ce îmi promit că da sau că ba… nu mai fac Trebuia să devină mai ușor, mi-am spus Trebuie să fiu așa și pe dincolo, mi-au spus Dar tot ce știu sigur e că Atunci când îți tunzi doar vârfurile Nu îți…
-
Relaţii toxice #poeziasăptămânii #delirice
Verdele hipnotic se stinge încet În otrava galbenă a începutului De toamnă. Frunzele se agaţă de crengile copacilor Ca într-o despărţire în care Doar unul iubeşte, iar celălalt Nu vrea decât să scape, deşi Rămâne în acelaşi loc, Împânzit de rădăcini. Din relaţia asta, unii ajung Cu nervurile la pământ, Călcaţi în picioare. Ceilalţi, goi puşcă. Expuşi în bătaia (de joc) A vântului. Toamna nu iartă pe nimeni Şi nu-i aşa că vine parcă prea devreme tot mereu? Prea devreme pentru des-amăgiri de-o vară, Dar prea târziu pentru a ne mai putea salva. Trecerea timpului sapă urme parcă Doar pe chipul celorlalţi, Niciodată pe al nostru. De parcă zeul ăla,…
-
Sub lupă #poeziasăptămânii
Nu aș avea nevoie de nimic din lume ca să fiu ca nelumea. Am toate datele (ră)sucite în ADN-ul scrisului. Nu am nevoie nici măcar de acest carnețel Pentru că îmi scriu și rescriu poeme fel de fel în minte în direct. Și-mi spun tot mereu că le voi ține mintea, dar mintea mă minte Și întotdeauna versurile îmi răsună-n suflet diferit. Ca nelumea. Dacă ar fi să-mi așez și corpul în forma în care mă simt când mă cuprinde nevoia acută de a poezi, asta ar însemna să scriu cu capu-n jos și ca arabii. Dreaptă-mi devine stânga și mă prefac o scriitoare ambidextră. Sunt un pahar mat plin…
-
Anatomia auto-crimei (în #poeziasăptămânii)
Scaun pătrat fără spătar în mijlocul camerei Suflet înfășurat în cearșaf alb cu mâinile legate la spate Strigăte imprimate în pereți – tabloul suferințelor. Tălpi goale și unghii roase din carne Circumvoluțiuni descoperite în care pulsează sângele acrusărat Glande lacrimale strânse-n pumni Genunchi zgâriați în cioburi de dorințe Îndrăzneli taxate – bilete motto tolite-n blog Sunet ambiental din corzile vocale obosite Muțenia pământului pe scaunul pătrat. Scena auto-crimei cu neinspirație.
-
Am decupat din suflet primăvara
Am decupat din suflet primăvara și i-am dat forma unui liliac… înflorit și întors cu susul în jos. Visele-mi sunt acum purtate pe aripi de rând|unică. Și-au făcut cuib în odăile inimii mele. Soarele îmbracă grădinile-n verde și scoate la iveală pistruii copilăriei nevindecate. Nopțile-și poartă sprâncenele lunatice ca niște felinare stinse ce fac o tură nocturnă într-o felie de unt din Calea Lactee. Și aș mai avea metafore să-mi descriu Visul. Dar reflecțiile mele ar deveni curând reflexiile tale. Și e prea târziu.
-
86 de ani de Nichita Stănescu: „Eu nu prea cred că există poeți, cred că există poezie.”
Deși abia m-am întors de pe meleaguri arădene, am zis că nu trebuie să treacă această zi de 31 martie fără să amintesc de nașterea unuia dintre cei mai de seamă oameni ai culturii române: Nichita Stănescu. 86 de ani de la nașterea Omului poliglot de limbă română La 31 martie 1933, orașul Ploiești a oferit acestei țări un poet de o profunzime incredibilă, un inovator remarcabil al limbii române, un om ce respira poezie. Este cunoscut faptul că Nichita și-a dictat (nu și-a scris) o mare parte din poezii, iar acest lucru oferă manuscriselor lui o valoare și mai mare. Astăzi îmi doresc să îl (re)vedem împreună pe Nichita într-un…
-
Fabrica de poezie, un eveniment cu și despre versuri și (re)simțiri
În urmă cu ceva timp, mă tot gândeam să organizez un eveniment dedicat poeziei. De fapt, nu aș spune chiar „eveniment”, ci mai degrabă „întâlnire”. Voiam să ne strângem câțiva oameni ce scriu versuri și să povestim. Alături de alți oameni, eventual, care să ne fie public. După câteva participări sporadice pe la alte evenimente de acest tip, dar care îmi păreau prea rare, într-o seară obișnuită de joi, ce nu anunța absolut nimic ieșit din comun, am fost omul potrivit la locul potrivit. Mi-am discutat ideea, iar ea a început să prindă contur. Așa a luat ființă „primul volum” Fabrica de poezie, o întâlnire programată pe 15 ianuarie, odată…
-
zăpada e la mine acasă
un vânt cam rece își face loc printre degetele copacilor întinse spre cer într-o rugăciune vâjâită plânsă, stoarsă m-am întors acasă pe pragul ăsta unde stau între două lumi una mărginită de moarte în două puncte cardinale ale cordului meu cealaltă încă neexplorată îndeajuns de bine de rime de mine pe aici, prin poezie o limbuță caldă îmi mângâie mâna și-mi spune că totul va fi bine dar știu eu sigur că nu e așa ce știe Ion? în mod cert, mai multe decât mine. și mă întorc pe toate părțile îmi amorțesc gândurile de la atâta frig și mă strâng la piept cu o mână invizibilă iar cu un…
-
muză-mea
Toamnă în plămâni Toamnă peste lac Trec şi săptămâni Peste tot ce fac Şi ce tot amâni Fă-mi şi tu pe plac Fără să mă-ngâni Eu cu mine nu mă-mpac Acoperă-mi umerii spâni Mi-e frig şi mă prefac Că nu-mi ies din țâțâni Văd roşul.. din copac Promisiuni de păgâni Şi boală fără leac Ape fără fântâni Înecați fără colac
