-
Tată!
Azi este despre tine, tată! De când am deschis ochii, te-am văzut râzând și strigându-mă „gălușca tatii”. Mi-am amintit de momentele noastre fericite, puține, ce-i drept, dar fericite… Mai era loc de trăit aproape de noi, de copii, nepoți, mai aproape de familia ta. Aveam nevoie de tine, dar tu aveai nevoie de timp. Și nu l-ai mai avut.. Azi este despre tine, tată! Ai fi împlinit 68 de ani. Ar fi trebuit! Era prea devreme când ai plecat. În puterea nopții de ianuarie, pe tine te-au lăsat puterile. Și ai plecat într-o lume mai bună, știu sigur. Pentru că te mai visez încă. Mai vii, mai vorbim și-mi arăți…
-
Trunchi de pământ
Am ieșit din burta pământului pe nerăsuflate. Am renăscut din pântecul lunii.. martie și-un echinocțiu mi-au fost leagăn. Primul ecou al plânsului meu încă-mi este întipărit în glas, și curge pe pagini scrise-n cer. Tunete și fulgere răsărite din senin – Caracterul meu. Acum știu deja să număr 30 de primăveri. Am cam crescut, deși aș spune că se leagă mai bine pământul în inimă și-n articulații, țărâna în care am înfipt rădăcini de vise, prinse în buchet de râme, azi mi-e mai ușoară -n piept. Tata s-a sădit pe sine în căpruiul ochilor mei, dar și-n ridul dintre ei. Mama mi-a dat zâmbetul. Pe al său, de tot. De…
-
La mulți ani, tată!
Mai e puțin și trece ziua ta… Ți-am zis La mulți ani! de mai multe ori azi. De fiecare dată când mi-a zburat gândul către tine. Și m-am tot gândit de ieri că trebuie să scriu ceva. Am simțit că trebuie, dar nu am știut cum să încep. Până acum, când îți zic La mulți ani, tată! Să știi că îmi lipsești enorm, atât de mult încât toate cuvintele pe care le-am învățat până acum nu-mi sunt de ajuns să pot țese sentimente pe care, mai apoi, să ți le arăt. Uneori, îmi este ușor să scriu, cuvintele se rotesc în fața ochilor mei, se aleargă într-o joacă de copii.…
-
Încercări..
Îngerii au sunat din trâmbiţe şi mi-au adus lacrimi pe-obraji Căci nu-i uşor să ştii că strigă numele persoanei dragi.. Şi moartea nu-i nici rai, nici iad, şi nici splendoare nu-i Căci nu-i uşor să ştii că, de pleacă, nu-i nimeni în locu-i.. Şi ustură locul rămas gol şi nimic lumesc nu-l umple, Mă chinuiesc gânduri, îmi dau dureri în tâmple. Şi senzaţii de înstrăinare greu pe suflet apasă, Dându-mi palme grele prin neîncredere, angoasă. Şi când va fi să uit ce am fost şi ce am ajuns, Vei şti tu, cuţitul pân-la os mi-a pătruns Şi scârţâie cu tăişul rece şi sensu-i cadaveric Îmi luminează calea prin vastul întuneric. Imagini…
-
Și totuși.. se învârte!
Am atâtea planuri pentru viitorul apropiat că simt, din nou, că nu mai am timp să le fac pe toate. Sunt grăbită – așa cred eu că mai câștig timp. Pentru ce am nevoie de timp? Pentru Mine. Pentru Sentiment, pentru Iubire, pentru Prietenie, pentru Suflet. M`am mai domolit un pic din îndârjirea asta a mea împotriva lumii. Am obosit să lupt în van. Nu am cu cine. Nu am pentru cine. Și m`am hotărât să mă pun pe mine înaintea tuturor: păstrez și îngrijesc ceea ce îmi face bine, iar ce mă face mai agitată sau mă supără, să înlătur cu un simplu gest. Și uite`mă că sunt bine,…
