Toni, ai o nouă scrisoare de la Fondue!

Dragul meu,

Iată-mă așezată din nou la masă, căutându-te cu privirea împrejuru-mi. Acolo unde m-ai așezat ultima dată, acolo am stat. Am stat și te-am așteptat… Mi-a fost frig de tine, știi? Acum doar frig(ider) de nerăbdare să te revăd. Cât îmi lipsești, nu cred că vei afla vreodată. Sau, poate. Mai ales atunci când încep să tremur sub privirea ta. Când desenezi lacom linii pe curbele mele, încep să răspândesc miresme în jur, dorind să-mi petrec diminețile în bucătărie. Cu tine.

Apoi ies. Merg fără țintă printre străini; în orașul ăsta, mă simt captivă ca într-o cutie de plastic. Aș vrea să scap, dar nu știu cum. Învață-mă tu! Mă simt aglomerată. Doar uneori. Doare atingerea lor, o vreau pe a ta. Tu muști încet, cu buzele. Trăiești savoarea momentului, mă guști și mă trimiți direct la trei metri deasupra cerului. Știi filmul, nu? Este povestea noastră de dragoste…

Mă perpelești la foc mic, dar nu uita, te rog: amestecă-mi simțurile, fă-mă să-mi confund auzul cu gustul! Nu vreau să mă lipesc de așternuturi, vreau doar să las urme. Nu vreau să dispar, pur și simplu. Vreau să-ți rămân în gânduri ca valurile care încă mai ating luciul apei chiar și după ce barca a trecut, iar vâslele și-au încetat mișcările. Atunci când vii, nu uita să iei și o sticlă de șampanie. Știi că mă simt bine cu tine, fie și cu un suc de mere sau un vin alb. Dar niciodată nu am vrut să fie vorba despre cantitate, m-a interesat calitatea momentelor noastre.

Când simți cum mă topesc după tine, când mi se scurg ochii după mișcările gurii tale, atunci… Atunci să mă cuprinzi mai tare, să mă agiți, să-mi transmiți energia ta până când începem amândoi să simțim gustul crustei “la religuese”. Ah!

Tânjesc… Uite-mă cum îmi întind brațele să te cuprind. Îți picur pe buze aroma pufoasă a dimineților în doi, a serilor târzii, nepustii. Încearcă să nu faci risipă de resurse: (a)mestecă și taci. Shhh…

Pentru ~~tine~~ Toni, cel mai mare fan brânză,

A ta,

Fondue