Filosofie pe genunchi

(va) Urma.

Se spune că, atunci când îți place în mod special ceva, ar trebui să-l ții departe de văzul lumii. Să-l protejezi de hârșâiala privirilor curioase, întrebătoare, critice. Așa simt și eu! îmi zise rațiunea mângâindu-și luciul tăios al conștiinței ca o sabie. Katana taie din rădăcină visul, îi smulge seva și ți-l aruncă la picioare, cu dorințe încă spumegând în verde.

Dar hei! Tocmai ăsta e paradoxul: vrei să strigi în gura mare că simți, uite, simți din nou, dar ceva te oprește. E acel ceva care îți șoptește, din timpan către afară, că totul trebuie păstrat în interior. E ca atunci când ții ușa deschisă și iese căldura din casă. Te zbârlești de frig și te grăbești să tragi repede obloanele și să te ghemuiești lângă sobă. Mai arunci câte un sentiment tăciune, mai ațâți c-un lemn uscat și-aștepți. Aștepți cu genunchii sub tine să trosnească focul și să vezi scântei. Oricum, un pic de curent de la geamul deschis face ca focul să ardă din rărunchi și să-l simți de departe.

opisicaneagra la munte Rasnov

Dragostea te schimbă. De fapt, ce e dragostea? 🙂 Sentimentele te fac alt om: îți dezvoltă simțul apartenenței, te fac să cauți mâna printre așternuturi în noapte, toate gândurile sunt fracții, împarți totul la doi. Ceilalți te vor vedea altfel și vor pune acest lucru pe seama jumătății tale. Am scris cu italice pentru că noi, oamenii, suntem binemersi și singuri-singurei. Eu așa am auzit. 🙂 Nu cred în mitul androginului, dar vreau să cred/sper că există suflete ce pot conviețui frumos (la modul chiar frumos) o viață întreagă. Poate nouă. 😛

Pe scurt: fă rai din ce ai! Eu am momente, am zile, am și cuvinte! Și da, mai mult de atât… 🙂

opisicaneagra la munte Magura Brasov

*** Va urma ***

Comentarii:

Loc de dat cu capul