(de)Lirice,  Filosofie pe genunchi

Viața, aiurea-n tramvai.

Viața-i un tramvai aiurea

în care mergi cu spatele.

Nu știi încotro te îndrepți

căci nu ești tu vatmanul.

Simți curbele doar și te ții tare

în genunchi. Pentru echilibru.

Are un singur vagon –

unii oameni coboară,

făcând loc altora noi.

Doar câțiva reușesc să urce.

Le oferi locul, unii te fură:

riscul niciodată asumat al călătoriei fără bilet.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!