(de)Lirice

Vreau timp din timp…

„Nu mai amâna!” îmi spun răspicat
privindu-mă în program de dimineață.
Strâng palmele în pumnul dedicat
unei ambiții de copil: poți și faci față.

Dar timpul nu m-așteaptă când vreau eu,
îmi fuge printre taste, învârte limbi pe ceas.
Fură ore de somn din dreptul nopții, e greu
când aștept să dorm, nu vine, îmi zice „pas”.

Vreau timp din timp, bucăți din vreme,
să stau cu spatele pe nisip, picioare-n mare,
să scriu cu ochii-n răsărit, să adorm devreme.
Din timp înseamnă acum. Iar asta-i o chemare…

Comentarii:

Loc de dat cu capul