Am decupat din suflet primăvara
Am decupat din suflet primăvara
și i-am dat forma unui liliac…
înflorit și întors cu susul în jos.
Visele-mi sunt acum purtate pe aripi
de rând|unică.
Și-au făcut cuib în odăile inimii mele.
Soarele îmbracă grădinile-n verde
și scoate la iveală pistruii
copilăriei nevindecate.
Nopțile-și poartă sprâncenele lunatice
ca niște felinare stinse ce fac
o tură nocturnă într-o felie de unt
din Calea Lactee.
Și aș mai avea metafore să-mi descriu
Visul.
Dar reflecțiile mele ar deveni curând reflexiile
tale. Și e prea târziu.