Radiografia unei zile,  Frânturi de suflet

Am fost în Rai! Raiul Animalelor – parcul liniştit al unui foarte dureros rămas-bun

A fost duminică şi a fost soare.
Au mai fost şi alte duminici cu soare, dar niciuna ca aceasta. Am fost în Rai, unul mai trist, copleşitor şi… pământean. Adică în Raiul Animalelor.

Raiul Animalelor se află în satul Căţelu, pe Strada Apusului, nr. 1. Coincidenţă?

Am plecat de acasă cu sufletul strâns. Ştiam că voi fi copleşită, că mă vor lovi în plin cele văzute acolo, dar m-am îmbărbătat. Voi fi bine, am trecut prin altele şi mai şi. Ce putea să se întâmple?

De pe Bd. Theodor Pallady, chiar înainte de a intra pe Autostrada A2, am făcut stânga, spre Căţelu, apoi imediat dreapta, pe un drum lăturalnic. Nu am mai mers mult şi, după ce am trecut de o cale ferată, am parcat. Locul pare o oază de verdeaţă într-un deşert urban.

La intrare, ne-a întâmpinat Arya, un labrador mare şi, în ciuda numelui, deloc războinic.

În stânga, imediat cum intri, este recepţia, ca să-i spun aşa. Acolo stau, de fapt, oamenii care administrează şi, cel mai probabil, deţin această bucată de pământ de lângă Bucureşti.

În interior, dormeau într-o grămăjoară de inimi câţiva pisoi. Sunt de adoptat, ni s-a spus. A venit cineva şi ni i-a lăsat aici, ne-am pomenit cu ei. Îi mai creştem puţin şi sunt gata de plecat la căsuţele lor.

Undeva în spate, există o curte separată. Acolo am văzut fățucile astea…

Nu am întrebat dacă erau doar cazați temporar (poți opta pentru așa ceva, un fel de „hotel pentru căței”), dar puteau fi la fel de bine de dat spre adopție. În orice caz, fățucile alea m-au topit.

În dreapta aleii de la intrare, în vitrina unei clădiri se aflau poze cu animăluţele trecute în nefiinţă şi mesaje de la stăpânii acestora pentru prietenii lor iubiţi. Mi-am ridicat privirea, iar un fum negru murdărea albastrul cerului senin. Era crematoriul.

Am mers mai departe, în curte. Sau parc. Sau cimitir. Dar nu, nu-i voi spune Cimitirul Animalelor. Nu e doar atât! Locul acela are o încărcătură aparte, poate tocmai că mă sensibilizează moartea dincolo de puterea mea… Şi poate că, inevitabil, mă gândesc că voi fi nevoită să depăşesc momentele în care voi realiza că nu mai am pupezele mele şi că s-au dus… Pentru totdeauna. Dar nu! Nu mă gândesc. Uite, şi acum am ochii în lacrimi şi un nod în gât doar la gândul ăsta. Dumnezeule!…

Înaintăm…

Pământul îmbrăcat în frunze era mângâiat de un soare blând de octombrie. Dintre firele de iarbă, din loc în loc, răsăreau căţei în miniatură. Adevărate bibelouri rupte din suflete… Plăcuţe cu poze sau fără, pe care stăteau aşternute cuvinte despre cel ce fusese animăluţul mult iubit. Michiduţă, Sara, Bubu, Cora…

Am privit împietrită de jur împrejur. Maşinile se auzeau gonind pe autostradă. Dar aici, timpul a stat în loc. Fiecare plăcuţă memorială conţinea ea însăşi suflarea îndurerată a stăpânilor rămaşi fără prietenul patruped…

Undeva lângă cărare, trei tineri se uitau la un om de-al locului, care le desena cu linii imaginare dreptunghiul pe care îl va săpa… Nu mi-am dat seama dacă au rostit vreun cuvânt, dar am înţeles că sunt de acord din gestul de aprobare pe care l-au făcut din cap. Aşadar, încă un sufleţel se va juca în acest Rai, alături de alte fiinţe atât de dragi, printre care şi Max, câinele erou, înmormântat cu onoruri militare.

Ce trebuie să ştiţi despre Raiul Animalelor?

  • Aşa cum spuneam, se află la intrarea pe A2, pe strada Apusului, nr. 1, sat Căţelu, Judeţul Ilfov. Dispune de peste 50 000 de locuri pe un teren de 15.000 metri pătraţi.
  • Este primul cimitir pentru animalele de companie din România. A luat fiinţă din 2003, dar încă există mulţi oameni surprinşi de existenţa lui.
  • Ai posibilitatea de a alege între două tipuri de servicii funerare: incinerare sau înhumare. Poţi opta şi pentru transport.
  • Îţi poţi aduce aici animăluţul de companie, fie că este căţel, pisică, pasăre sau chiar reptilă.
  • Program: Marți-Vineri 09:00-17:00 / Sâmbătă-Duminică 10:30-17:00
  • Număr de telefon: 0729.939.911

Dincolo de aceste cifre pe care am simţit să vi le scriu aici, trebuie să ştiţi că există un loc în care vă puteţi îngropa prietenul şi îl puteţi vizita apoi oricând doriţi. Singur, cu cei dragi sau chiar cu un alt patruped, aveţi posibilitatea să reîntregiţi familia, chiar şi pentru câteva momente…

De când am păşit acolo, am ştiut că îmi doresc să scriu despre acest parc… Dar nu pot transmite emoţia prin simpla alăturare de cuvinte. Raiul Animalelor poate fi şi un loc de meditaţie, un loc în care să te reculegi, în care să simţi cum mori odată cu animăluţul tău, dar şi un loc în care să te reîncarci, să-ţi alini doruri, să-ţi mângâi amintiri…

Mereu m-am întrebat ce se întâmplă cu trupurile animăluţelor ale căror zile au ajuns la final. Şi am refuzat să mă gândesc mai departe de un mare semn de întrebare. Nu vreau să aflu ce e mai rău. Aceeaşi întrebare mi-am adresat-o şi mie însămi, dar răspunsul a venit înaintea ei. Fetele mele vor merge la mine acasă. Odată pentru totdeauna. Pentru că ele mi-au fost acasă al meu atât de mult timp. Şi sper să mai fie încă mulţi, mulţi ani de acum încolo…

Comments

comments

3 comentarii

  • Cristina

    Mmmmda ce să zic… Mă emoționează foarte mult subiectele despre animăluțe 😢😢😢 am avut un cățel care a murit la vârsta de 15 ani, a fost cel mai bun prieten care mi-a făcut o copilărie frumoasă, a fost un cățel deștept și puternic. Sunt foarte multe de spus, dar totul este in umbră acum. Când a murit mi sa făcut rău 😭😭😭😭😭😭 nici acum nu sunt bine când scriu și îmi amintesc, el este Luceafărul meu nu cred niciodată că voi mai găsi un animal de care să mă atașez așa și să fie cum a fost el 😭😭😭😭😭😭😭😭😭

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!