Anatomia auto-crimei (în #poeziasăptămânii)
Scaun pătrat fără spătar
în mijlocul camerei
Suflet înfășurat în cearșaf alb
cu mâinile legate la spate
Strigăte imprimate în pereți –
tabloul suferințelor.
Tălpi goale și unghii roase din carne
Circumvoluțiuni descoperite
în care pulsează sângele acrusărat
Glande lacrimale strânse-n pumni
Genunchi zgâriați în cioburi de dorințe
Îndrăzneli taxate – bilete motto tolite-n blog
Sunet ambiental din corzile vocale obosite
Muțenia pământului
pe scaunul pătrat.
Scena auto-crimei cu neinspirație.
Un comentariu
Andreea
Foarte frumoasa poezia 🙂