(de)Lirice

Așa și-așa #poeziasăptămânii

A trecut vara și parcă,
de la 1 septembrie,
un vânticel rece întărește
sfârcul toamnei.

Îi ciufulește copacii șuvițați
cu frunze (ne)oxigenate.
Îi adună lacrimile în nori
și apoi le împrăștie cenușa
peste muritorii
de rând.
An de an.
La rând.

Un alt vânt zboară umbrela
unei trecătoare pe zebră
cu pardesiu roșu.

De fapt, suntem toți trecători.
(Ano)Timpul ne întoarce pe dos
și ne lasă așa.

Și așa…

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: