Astăzi am sărbătorit românește Ziua Recoltei

Poate vă mirați că scriu deja despre ziua de astăzi.. Nu-i nimic, până și eu mă minunez că am chef să scriu în aceeași zi despre un eveniment la care tocmai am participat. 😀 Dap, am sărbătorit românește la Ziua Recoltei. Unde? La Conac, acolo unde e cald și bine, dar mai ales frumos.

Astăzi am sărbătorit încheierea unui an – nu calendaristic, ci al „muncilor câmpului”. Am tras o linie sub cele aproape 10 luni ale lui 2016 și am ajuns la o concluzie:

2016 a fost un an bun.

Din mai multe puncte de vedere (patru, cel puțin – dacă ai ochelari). :)) Nu le voi spune aici, nu știu cât v-ar interesa, ideea este că sunt mulțumită de ceea ce am realizat până acum, și încă nici nu s-a încheiat. 2016, you rock! (Aș fi spus you rap, dar nu există expresia asta nici măcar în romgleză.)

Am muncit, am uitat de somn, am muncit din nou, am alergat ca nebuna de colo până colo, am scris, am uitat de somn iar, am muncit din nou, dar toate astea cu plăcere. Da, îmi iubesc viața și cred că nimic nu rămâne fără răsplată! Mai ales binele făcut și munca asiduă! Dacă aș putea, aș transmite tuturor din sentimentul ăla nebun care mă cuprinde atunci când văd că lucrurile pe care le-am tratat mereu cu seriozitate (și pasiune) nu au întârziat în a-mi aduce numai lucruri bune în momentul de față. Chiar dacă vorbim despre ani întregi de perseverat. Nu renunțați! Ăla e secretul.

Toamna cu zilele ei de nostalgie..

Hai că iar mă pierd în detalii și idei și o iau pe arătură. 😀 Vă spuneam de Ziua Recoltei.. A fost o sărbătoare a toamnei, câteva ore de festin cu bucate tradiționale românești și muzică folclorică – de la Fetele mele la Maria Tănase, toate în superba interpretare a Tarafului Agurida (by Loredana Groza). Cu această ocazie, am avut și un flash back – o melodie m-a trimis instantaneu în vremea când aveam vreo 6 ani și cântam cu mami acest cântec 🙂 (pe care nu-l voi uita niciodată, oriunde aș merge și oricând l-aș auzi):

Toată noaptea văd în vis / Ochii mari și luminoși.

Vreau s-adorm să pot să-i uit / Dar sunt prea frumoși.

Of, câte amintiri.. Eu copil, mami tânără, vocea ei caldă fredonând versurile atât de melodios.. Mi s-a făcut dor instantaneu. Dor de mine, de ea, de copilăria mea, de ai mei toți. Tu mai știi cum e să-ți fie dor? Înmulțește cu o mie.

Hore, sârbe și zmarfoane la Ziua Recoltei

Ce să spun mai mult? 🙂 Dap, au fost și dansuri populare.

Nu știu dacă am scris pe aici vreodată treaba asta, dar mi-ar fi plăcut tare mult să am posibilitatea să merg la dansuri – ori populare, ori moderne (street dance, mai mult), dar să merg la dansuri. Iar pentru cele folclorice voi avea întodeauna o admirație aparte. 🙂

Am fost și anul trecut prezentă la Ziua Recoltei, dar atunci am avut noroc de vreme frumoasă – soare, cald, ca într-o zi de vară. Astăzi au venit picături de ploaie și a fost înnorat tot timpul. Cu toate astea, oamenii s-au distrat de minune. Ba chiar am încins și o horă acoloșa, cum îi șade românului bine – la joc, cu fete și flăcăi, în timp ce oamenii de pe margine îi filmează cu zmarfoanele. 😀

Am avut și plăcerea (hâc!) să-l întâlnesc pe președintele Asociației Sommelierilor din România, Florin Voica. Mi-a povestit despre chestia aceea de o poartă la gât că nu știam, domnule, ce reprezintă. Ei bine, este taste du vin, acea cupă de argint din care se degustă vinul. De ce este din argint? Pentru că, pe vremuri, prin sec. XVI (dacă am reținut bine), oamenii se otrăveau între ei cu diferite substanțe. (Azi o fac prin alte forme subliminale. Sublim.) Argintul oxidează imediat la contactul cu aceste otrăvuri. 😀 De-aia. Acum le poartă de fun. E un fel de accesoriu al sommelierului profesionist.

M-am bucurat din nou de roata olarului și de prezența bunicilor meșteri în lut. Am stat minute în șir urmărindu-i pe cei doi bătrânei cum mânuiesc pământul moale și cum îl transformă în lucrușoare: mici figurine, o vază, o pușculiță sau o cană. Am luat și o carte de vizită de la aceștia. Subiectul merită o postare separată.. 🙂

V-am cam zis cum a fost. Am zis să vă și arăt. Așa că am publicat ceva mai multe poze pe pagina de feisbuc (aia cu pisica, nu cea personală).

Ne citim (despre recolte și sărbătoarea toamnei) și la anul, pe vremuri asemănătoare, adică până în Sân Dumitru. An cu belșug să fie și acesta de vine! *zurgălăi sound* 😀

Comments

comments