Bucăți din țara mea frumoasă – Târgoviște.

Faptul că România este o țară extrem de frumoasă nu mai este nicio noutate pentru nimeni, nici măcar pentru străini. Sau mai ales pentru ei. Păcat că-i locuită se aude din spate. Așa este! Dar nu despre asta vorbesc azi. Depinde de tine ce vrei să vezi, depinde cu ce persoane alegi să îți petreci timpul. În funcție de aceste aspecte, poți avea o impresie bună despre țara noastră sau dimpotrivă. Așa că aveți grijă cine vă aburește ochelarii. De cal. 🙂

Sâmbătă, 27 iunie, am plecat împreună cu Sorina și Vio spre Târgoviște. Dis-de-dimineață, țuști! din pat, m-am îmbrăcat lejereanu’ de vară/toamnă și m-am pornit…

Cu gândul că în ziua respectivă ajungem în Târgoviște. Doar. Și că vizităm ce e de vizitat pe acolo. Tot. Mă gândeam că trebuie să ajung la Turnul Chindiei, frate, că nu aveam și eu un selfie cu cetatea în care au poposit atâția domnitori.

Să nu mai vorbim că acest oraș a fost capitala Țării Românești ani buni (trei secole cu întreruperi), în timp ce Bucureștii erau doar o amărâtă de cetate de apărare. 😀 Trebuie să amintesc că tot aici au sfârșit și soții Ceaușescu, dar asta este o altă poveste.

Curtea domneasca din Târgoviste a fost conceputa ca un complex de cladiri destinat a servi atât ca centru al administratiei tarii, cât si ca locuinta pentru domn, familia sa si pentru numerosii curteni si slujitori, constituind totodata singura posibilitate imediata de aparare de care dispunea domnia în caz de primejdie. Aici aveau loc întrunirile divanului, se efectuau judecati mai însemnate si se eliberau acte cancelariei. Tot aici erau primiti oaspetii si calatorii straini, aflati cu diferite prilejuri prin Tara Româneasca. (sursa)

Au mai rămas câteva obiective de vizitat, printre care Muzeul de Istorie (pe lângă care am trecut în drumul nostru), Muzeul de Artă, clădirea Primăriei, dar lucrul ăsta mă obligă să-mi creez alte ocazii de a vizita din nou orașul. Aș vrea! 😀

Totuși, am văzut esențialul.

Turnul Chindiei, cunoscut şi ca Turnul Chindia, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgovişte, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească. Potrivit eTârgoviște, turnul a fost construit de către domnitorul Vlad Ţepeş, în timpul celei de-a doua domnii, iniţial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază, foişor de foc, dar şi pentru stocarea tezaurului.

Actualmente, clădirea are o înălțime de 27 de metri şi măsoară 9 metri în diametru. Între anii 1847 şi 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înălţarea sa cu circa 5 metri faţă de construcţia iniţială.

Turnul Chindiei este cea mai importantă atracţie turistică din oraş şi totodată simbolul oraşului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema oraşului, în partea de sus, dar şi în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduieşte acum o expoziţie de documente, arme şi obiecte care au aparţinut lui Vlad Ţepeş.

Muzeul Tiparului și al Cărții Românești – una dintre primele instituţii de cultură cu acest profil din ţară – a fost deschis vizitarii în 11 mai 1967. El este structurat pe săli, ce reprezintă activitatea tipografică atât târgovişteană, dintru începuturi (secolul al XVI-lea), cât şi a celorlalte centre tipografice apărute ulterior în Moldova şi Transilvania (secolele XVII, XVIII) şi culminează cu editarea primelor ziare cu apariţie regulată (secolul al XIX-lea), când evoluţia cărţii vechi româneşti este încheiată.

Aici se află „Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung” adresată lui Hans Benkner, judele Braşovului, în 1521, care este primul text românesc scris ce s-a păstrat (se presupune că, oral, limba română a fost folosită anterior). Un alt manuscris de excepţie este documentul „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, cea mai semnificativă lucrare a literaturii române vechi în limba slavonă.

După ce am intrat alene în beci și am ieșit rapid din el (nu mă întrebați de ce, dar am avut un sentiment foaaaarte straniu acolo jos – imagini cu suflete agitate, fiori reci pe șira spinării, senzație acută de claustrofobie, un deliciu, ce să mai!),

…am hotărât să mergem spre Curtea de Argeș. Zis și… plecat.

[Va urma… Nu mai scriu aici ca să nu vă plictisesc. Și să aveți timp să vă gândiți când ajungeți și voi la Turnul Chindiei, dacă nu ați fost. Iar dacă ați văzut Curtea Domnească, așa-i că ați mai merge o dată? 😀 ]

PS: Alte poze și pe facebook, desigur! 🙂

Comments

comments