Filosofie pe genunchi / Jurnalism / Panseuri / Radiografia unei zile

Bucuria mea de azi? Prânz în bibliotecă.

În seara asta sunt scurtă. În declarații. Azi a fost o zi simplă, așa cum mi le doresc pe toate. Plină ochi, nu-mi mai văd nici gândurile să le apuc și să le aștern aici frumușel pentru mai târziu când le-oi căuta să văd „ce făceam eu acum un an pe vremea asta”. Am zis că ziua a fost simplă, dar n-a fost.

Am avut momente simple. Ca ăsta:

facebook.com 11017842_1004741446225640_9048159642397971987_n

…când m-am așezat lângă ziarul Facultății de Jurnalism, Atelier jurnalistic Plus. Sunt mândră de el și, așa cum spuneam și pe facebook atunci când am postat fotografia, este un proiect special. Este genul ăla de ziar unde scrii ca începător și vezi cum te formezi. Este primul rând dintr-un CV de viitor jurnalist. Mă bucur că primul meu rând arată atât de bine. 🙂

Mulțumesc, domnule profesor! 🙂

Domnul Cojocariu

Cu domnul Gheorghe Cojocariu, fără de care acest proiect, Atelier jurnalistic (Plus), nu ar fi existat.

Am avut în bibliotecă un alt moment în care m-am simțit cuprinsă de starea de simplitate, de gol, dar un gol din ăla frumos, în care te simți vid de gânduri, în care nu-ți mai auzi rănile țipând din tine sub mușcatura pesimismului… Era liniște și mâncam. Labiș ar spune că plângeam, dar departe de mine gândul. I-am spus Sorinei că e genul de moment care mă liniștește. Nu momentul în care (a)mestec gusturi, ci acela în care ele se amestecă în mine, pe un fundal plin de cărți. Nu am citit extraordinar de multe cărți la viața mea, dar mai este timp. Și mai știu că ele, cărțile, chiar și necitite, sunt pline de viață, de întâmplări care mai de care mai diverse, mai neînțelese, mai zdruncinătoare sau mai plicticoase. Universul cărților este infinit, iar eu iubesc libertatea infinitului.

pranz la biblioteca

Azi m-am înarmat cu tratament anti-depresiv. Contrar opiniilor generale, Cioran mi-e pansament. Le voi citi pentru mine și, cel mai probabil, nu le voi face recenzii. Ce mai e de spus după ce închizi Lacrimi și sfinți? 🙂

IMG_0755.JPG

Gata. Am zis că sunt scurtă.

Comments

comments

5 comentarii la “Bucuria mea de azi? Prânz în bibliotecă.

  1. „Citește zi și noapte, rătăcind prin spaima veacurilor, și nu uita că lectura suplinește oricând opiul. Cărțile trebuie înghițite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citește pentru a ști, ci pentru a uita. Bibliotecile, ca și cîrciumile, sînt fructul plictiselii. Ce interesant să fii trist, împrejmuit de nenumărate cărți sau să-ți umilești erudiția prin luxul delicat al melancoliei, să-ți scuturi visele ca praful de tomuri vechi și să te ridici spre obîrșia urîtului de lume epuizînd istoria și înșelăciunile omenești!” – Lacrimi și sfinți, p.180

    1. Nu știu ce ediție ai tu, dar cartea mea nu are decât 178 de pagini. 😀 Oricum, uite un alt citat: „Sunt lacrimi care sfredelesc pământul și răsar ca aștri pe alte tărâmuri. Cine ne-o fi plâns stelele noastre? Dar eu îmi caut lacrimile pe întunericul atâtor ceruri…” 🙂

  2. Humanitas, 1991, 5 lei din anticariat, într-o stare precară, cartea practic se descompunea după fiecare pagină citită, probabil la fel cum Cioran se descompunea după fiecare frază scrisă.

Lasa un raspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicata. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: