SuperBlog

Cabinetul stomatologic din copilărie, o vizită după 20 de ani…

De cele mai multe ori, fobiile pe care le dezvoltăm ca adulți își au rădăcinile în copilărie. Sau le putem „împrumuta” de la cei din jur în mod nejustificat. Acest lucru ne va crea un real disconfort sau chiar atacuri de panică și stări de leșin. Evitând mereu mediul în care ele apar (de exemplu, spitalul sau cabinetele medicale), putem întâmpina situații critice ce vor avea efecte negative asupra sănătății noastre, mai ales pe termen lung.

Legătura dintre medicul stomatolog și dentofobia mea

Am copilărit în anii ’90, fac parte din generația cu cheia la gât. Pe vremea aceea, mersul la dentist era asociat mereu cu o durere insuportabilă, fiind și o formă de pedeapsă aplicată copiilor neascultători. Statisticile sunt îngrijorătoare:

  • 400.000 de copii din România nu au pus niciodată mâna pe o periuţă de dinţi și nu știu gustul pastei de dinți – studiu efectuat în anul 2018;
  • 9% dintre români nu au mers niciodată la stomatolog, în timp ce 66% din populația României nu ajunge nici măcar o dată pe an.

Din fericire, încă din copilărie, am primit o educație solidă despre igiena dentară. Îmi plăcea să mă spăl pe dinți pentru că, în mintea mea, gestul era unul de oameni mari. Acest obicei nu m-a scutit, însă, și de prima experiență neplăcută la dentist…

Sursa: fearapy.com

Abia împlinisem 6 ani. Primii dinți de lapte au început să dea semne de despărțire – cei doi de jos, din mijloc. După cum era obiceiul pe atunci, părinții ar fi trebuit să mi-i scoată cu ață de papiotă legată de clanța ușii. Nu a fost cazul. Am mers la stomatolog.

Am intrat în clinică. O țineam de mână pe mama și îmi plimbam privirile pe pereții faianțați în pătrate perfecte, albe. Ochii mari mi s-au oprit asupra ușii de cabinet, ce se deschise cu un scârțâit îndelung, apoi pe ochelarii cu lentile groase ale asistentei ce a venit să ne spună:

– Așteptați puțin. Doamna doctor are deja un pacient înauntru.

– În regulă, spuse mama în timp ce se așeză pe canapeaua de pe hol și mă trase la ea în brațe.

Mă copleșea tot albul din jurul meu. Tavan, pereți, faianță, halate medicale, toate albe. Era un decor atât de diferit față de ceea ce întâlneam în fiecare zi la grădiniță sau acasă… Mă linișteau mâinile mamei trecute ușor peste frunte. O să fie bine

Aceeași ușă, același scârțâit. Am văzut ieșind o mamă și un copil plângând cu lacrimi ce i se înnodau sub barbă. Îi lipseau dinții de sus, cei mari. Avea ochii roșii de la atâta plâns, iar mama încerca să-l consoleze cu o vizită la Grădina Zoologică. Dar cine o mai asculta?…

Am intrat și noi. Un scaun din piele maro, puțin tocit, acoperit cu pânză albă. Un braț lung susținea lampa ce arunca în jur o lumină rece, albă. În dreapta, o masă cu roți era acoperită cu ustensile metalice. Înfricoșător. Era liniște. Auzeam doar papucii albi ai asistentei, ce scârțâiau pe dușumea. Îmi auzeam și respirația. Simțeam că aerul devine solid, tot una cu mirosul inconfundabil de plombă.

Mi-era frică. O să fie bine, încerca mama să mă încurajeze. Aveam 6 ani. Nu puteam înțelege ce înseamnă. Știam de la ceilalți copii că tanti în halat alb ne scoate dinții și ne doare.

M-am așezat pe scaun. Lumina îmi bătea oarecum în ochi și se reflecta în halatul alb al doctoriței. Încercam să mă gândesc la fluturi și flori. Voiam culori.

Fără anestezie, mișcările dinților apăsați de două degete ale dentistei mi-au umplut ochii de lacrimi. Am simțit un gust dulce-sărat. Am strâns ochii de durere, am ridicat mâna. Unul dintre dinți încă se ținea pe poziții.

– Ăsta iese mai greu. Trebuie să insist.

Mama era lângă mine și îmi ținea palma în palma ei transpirată.

După câteva minute, aud sunetul scos de al doilea dinte la întâlnirea cu recipientul metalic.

– Gata!

Am început să plâng și mai tare când am văzut că scuip sânge. Tremuram și încercam să pipăi locul dureros, dar nu aveam voie.

– Nu atinge gingia, nu da cu limbuța, dacă vrei să-ți crească dinții drepți!

Am plecat la fel ca acel copil dinaintea mea, cu lacrimi înnodându-se sub barbă. Și cu o fobie de halate albe, mai mare decât spaima ce tocmai o trăisem…

Vizită inopinată la același cabinet, 20 de ani mai târziu

Într-un concediu petrecut acasă, în provincie, mă trezesc cu o falcă umflată. Abia vorbeam.

Iată-mă din nou intrând pe ușa aceleiași clinici, întoarsă în timp cu 20 de ani. Anunțuri colorate umpleau avizierul de la intrare, iar pereții erau acoperiți cu personaje de desene animate. Acum, totul era diferit. Asistentele purtau bluze medicale cu imprimeuri și saboți cu flori. Mi-au furat un zâmbet.

Aceeași doamnă doctor m-a întâmpinat cu dantura-i perfectă. Purta o bonetă cu fluturi mov. Totul în jur mi se părea învăluit într-un soi de optimism contagios.

Cu o ușoară strângere de inimă, mi-am amintit de fobia ce mă urmărise până târziu în adolescență.

Intru. Mă așez și îmi întorc privirea către scaunul mai mic de la fereastră. Acolo, unui copil i se scosese un canin. Râdea cu mama lui de golul lăsat de dințișorul ascuțit. Atmosfera relaxantă și bluza doamnei doctor m-au trimis cu gândul la un câmp cu lavandă. M-am lăsat purtată de imaginație… Vedeam fluturii de pe bonetă cum coboară pe freză și o transformă într-un cântec de leagăn, ușor ca o bătaie de aripi. M-am relaxat, anestezia locală și-a făcut efectul, iar măseaua buclucașă a ieșit fără să simt.

Am plecat de acolo vindecată complet. Sufletește, am încheiat acest capitol al copilăriei mele. Mi-am îmbrăcat fobia într-o bluză cu pisicuțe negre pe fond roz…

„Fashion in profession” este un must have în unele meserii. De la horeca, plafar, farmacie, cosmetică și masaj, până la pediatrie, kinetoterapie sau cabinete veterinare, toate domeniile pot aduce un plus de culoare vieții noastre, cu o comandă pe ehalate.ro. De 6 ani, acest magazin online de costume medicale si echipamente de lucru oferă zâmbete copiilor și adulților într-un mediu în care…

Halatul alb ar trebui să fie doar un costum de Halloween.

Sursa: citatcelebru.ro

Comments

comments

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!