Cărțuială

Ce-am mai citit și mi-a plăcut. Sau despre tot ce are legătură cu cititul. :D

  • Cărțuială,  Ochi de pisică neagră

    De sezon.

    Copacii albi, copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu funerar … Copacii albi, copacii negri. In parc regretele plang iar … Cu pene albe, pene negre O pasare cu glas amar Strabate parcul secular … Cu pene albe, pene negre … In parc fantomele apar … Si frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Si pene albe, pene negre, Decor de doliu funerar … In parc ninsoarea cade rar … Decor – George Bacovia 

  • Cărțuială

    Poezia săptămânii – Nichita

    Nichita Stănescu are acel ceva care mă face să revin asupra poeziilor lui. Deși am aflat abia într-a șasea că e bărbat, am învățat tot la școală că este unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut literatura română. Da, sună clișeistic și, în general, cuvintele astea au fost spuse despre toți autorii din programa școlară. Băi, dar Nichita merită! Merită studiat, trebuie studiat și citit! Cel mai probabil, voi mai reveni cu alte poezii din volumul Noduri și semne, voi face semn cu nod în gât. De data asta, am deschis (cu aer ocult) cartea la o doină. Am zis că nu are rost să mai caut alta. Aș pune tot,…

  • Cărțuială,  Comentez.

    Poezia săptămânii – Strigoii

    Poezia asta mi-a atras atenția la un curs cu eminescologul Nae Georgescu, profesor la Facultatea de Jurnalism. Mi-am și notat chiar pe un carnețel că trebuie să vorbesc despre el aici, să mă documentez și iată-mă! Poate nu veți avea răbdarea necesară să o citiți, dar merită! Dacă o parcurgeți, veți vedea că Twilight (filmul acela cu vampiri zburători :D) exista la români încă din sec. al XIX-lea, dar, ca de obicei, nu știm să ne valorificăm resursele.. Dacă vă e lene/greu/vă doare capul să citiți și să înțelegeți mai bine ce a vrut să spună poetul, mergeți aici. Pe mine m-au ajutat explicațiile domnului profesor. 😀 Apropo de resursele…

  • Cărțuială

    Poezia săptămânii – Mihai Eminescu

    Pe Eminescu nu l-am amintit încă de la prima poezie a săptămânii pentru că era previzibil.Nu voi spune nimic despre luceferi, nici despre nemuritori si reci, nici despre sifilis sau sărmanul Dionis. Nici despre premiul III pe care l-am obținut la un concurs național de poezie ce îi poartă numele, nici despre sentimentul pe care l-am avut când i-am vizitat mormântul, nici despre faptul că teiul este copacul meu preferat (din mai multe considerente – cum ar fi mireasma din bucătărie a ceaiului de tei din copilărie). Poate despre moartea lui într-un alt post. Acum am luat oda… Da, a fost mereu în programa pentru bac, dar merită toată atenția. Nu mă…

  • Cărțuială

    Poezia săptămânii

    Așa cum am zis săptămâna trecută, în fiecare joi (sic) postez câte o poezie de-mi place mie (că doar nu altcuiva) sau de mi-a plăcut odat’. Dacă am vorbit de Bacovia, am simțit nevoia să zic și de Macedonski. Știți voi din liceu, ăla cu rondelurile lui interminabile.. Și care îmi trezeau curiozitatea. Nu la fel ca Bacovia sau Eminescu sau Coșbuc, dar era altceva. Pentru azi, pe lângă rondel (ce culinar sună! :)) ), am zis să iau ceva care ar fi avut mai mult succes în programa școlară a unor elevi în vinele cărora colcăie hormonii. Zic și eu! Și atunci aș vrea să îi aud cum ar comenta ei…

  • Cărțuială,  Comentez.,  Radiografia unei zile

    Vineri 13 și cimitir erotic.

    La ceva timp, se întâmplă să fie marți 13. Sau vineri 13. Nu pot să nu mă gândesc la superstiții, tocmai eu, pisica neagră. Dar, la fel, nu pot să nu mă întreb când mi-ar merge mai rău: marțea cu cele nșpe ceasuri rele sau vinerea neagră? Vinerea înnegrită de treișpele ăsta, nu aia cu reduceri. Dacă azi e vineri, e început de weekend (pentru ăia cu muncă, eu..:D), ar trebui să ne bucurăm, să fie fiestă ca la mondiale, să bem de pe mese și să cădem pe ele. Sau invers. În fine, who cares că data indică o cifră fatidică, apocaliptică, de necuprins cu imaginația? Să bem, așadar.…

  • Cărțuială

    Poezia săptămânii

    M-am hotărât ca, în fiecare joi, să amintesc de câte o poezie. Îmi plac versurile, ador să descifrez înțelesuri ascunse printre rânduri. Încep cu George Bacovia pentru că este unul dintre autorii care mi-au marcat adolescența, iar influența lui este resimțită în toate scrierile mele, în proză sau versuri, de pe toată perioada liceului și nu numai. „Din jocul de-a poetul nu poți ieși teafăr niciodată. Mulțimea își trăiește viața în felul ei, și bine face. Cine trece dincolo își arde aripile, își scurge tot sângele. Ce-i aceea poet?” (Mai, 1927)