(de)Lirice

Versuri proprii, rânduri de gânduri. Rime întortocheate, pardon, împerecheate, ritm ditirambic, parol, iambic. Și câte și mai câte!

  • (de)Lirice

    Monalisa lui..

    Monalisa lui.. Atunci când a văzut-o a înțeles că se va petrece ceva cu el că ochii nu vor mai privi la fel niciun alt răsărit că ultimul gând al zilei nu îi va mai aparține Niciodată la fel glasul cântecelor de jazz ce răsună din radioul vechi sau apusul văzut răsturnat prin paharul de vin alb ori visele aievea ce îi țin de urât în nopțile târzii niciodată nu vor avea același ecou Niciodată la fel pentru că a înțeles după atâta ură a înțeles zic Ce înseamnă amorul artei Foto copertă: Muzeul Luvru

  • (de)Lirice

    o idee de titlu, vă rog!!!

    așa implora sec o fată pe grupuri de poezie și așa a implorat și ieri și alaltăieri i-a răspuns cineva ceva dar de unde atâtea semne de exclamare asta-mi ridică un mare semn de întrebare o idee de titlu, vă rog!!!! ar trebui să fie o implorare la explorare a sinelui și a poeziei ei ar trebui să-i dedicăm totul înainte să descoperim nimicul ce ne amăgește în like-uri și comentarii la comentarii a implorat o idee și a obtinut un titlu străin, străin de el și de ea de ce nu căutam mai adânc între sensuri și ce mai vrem noi să poezim când ne trezim cu stiloul în…

  • (de)Lirice,  Poezia săptămânii

    toți împărțim același cer

    toți împărțim același cer felii de stele și flori de soare suflete moi, brațe de fier teama de mâine doare   toți înmulțim aceleași temeri rostogolite-n ani de frici (a)plecați cu greu din umeri ne facem din ce în ce mai mici   tot adunăm din rafturi alimente uităm că nu stomacul este cel ce doare atunci când nu există tratamente pentru-același cer fără flori de soare 12 martie 2022

  • (de)Lirice

    un fir de ață cu două capete | #PoeziaSăptămânii

    un fir de ață cu două capete – un urlet, ai tras de un capăt și ai ieșit în lumea asta mare în care te vei pierde și te vei regăsi în fiecare mic dejun luat pe burta plină de amărăciune că nu-ți dai seama care e faza și de ce e totul în coadă de pește măcar de te trăgeai din maimuță să te preocupe doar un deget și nu ăla opozabil crești, apar coșuri iar coșul pieptului se înnegrește de la dezamăgiri că oamenii-s oameni și fac ce știu ei mai bine – trag de-un capăt de ață crezând că ăla e și singurul.

  • (de)Lirice

    La stomatolog #PoeziaSăptămânii

    doctore, mi-a crescut măseaua de minte cu susu-n jos ia o bucată de ceva și plombează-mi inima omoară-i nervurile că mă tot dor de la fiecare bătaie caldă sau prea rece nu mai poate să muște din dulceața fericirii și scuip sânge când mă spăl de rădăcini pe rădăcini după fiecare sărut străin – îl știu mă știe dar nu ne mai știm   în locul nostru a rămas o carie   doctore, plombează-mi buzele cu un sigiliu și privirea blocată pe poza cu noi pune ce știi tu peste răni – anesteziază-mi memoria,   fă-mă bine! repară… caria   de fapt, știi ceva fă-mi un bine și scoate măseaua…

  • (de)Lirice

    Umbre.

    toată ziua pământul tău e plat cauți curburi în scorburi pe care le sapi cu unghiile în tine, în lutul care ești n-ai timp să-ți spui povești dar uiți că ești c-ai fost mereu un copil într-un trup de copil ce s-a făcut mare și tot ți-e frică de umbre monstrul de sub pat îl vezi acum în oameni lumina de la capătul tunelului e de fapt steaua albă de la capătul puterilor astrul pe care te retragi când te surprinde dezastrul nu te mai ascultă nimeni când taci nu mai ești acolo nici măcar tu când te sună viitorul răspunde trecutul ai rămas doar o umbră și așa speri…

  • (de)Lirice,  Poezia săptămânii

    declarație (fiscală) de dragoste | #poeziasăptămânii

    mă oblig să-mi completez câmpurile goale fără floricele sau alte izvoare de inspirație doar cu nume – al meu și-un pronume – tu – al tău, firește pasul următor: declar pe propria-mi răspundere că această declarație este autentică, dar nu am dosar-tren cu șină ce mă faaac? ce mă fac, oare? domiciliul din buletin nu e același cu adresa ta poștală și pare fals în declarații dar pe bune că-mi dau datele reale și ora exactă exact ca la radio pe vremuri – ce ușor era când eram copil acum, plătești pentru tot ce zici, ce faci am înțeles că așa-i în viață cu karma nu te joci că nu-s…

  • (de)Lirice

    Paște fericit? | #PoeziaSăptămânii

    Este cruce roșie și-i Săptămâna Mare, Vine Paștele – e plină pădurea de grătare. Avem la suflet gratii și nu ne mai pasă Decât s-avem de toate de-ale gurii pe masă. Cascadă de ouă, ne-mbăiem în suc gastric, Și parcă merge lângă și-un drob, oricât de mic. Pâinea nu mai e Iisus, nici vinul sânge sfânt. Sub soarele de mai, facem degeaba umbră-acestui pământ. Tot mai răi și cinici, mințim cu gând și faptă, Coborând în fiecare an către hău încă o treaptă. Aprinde lumânarea, taci puțin din pliscul tău tocit. Roagă-te, iubește, fii pace și vezi atunci: ai un Paște fericit? 05.05.2021

  • (de)Lirice

    Fără pansament

    Rupi o creangă dintr-un pom –tu nu-l auzi cum țipă?Numești asta toaletare,dar doare tareorice smuls, orice mugurce avea să fie o floare,orice nerv tresarecând tragi cu dințiiși cu mâna încordatăîl lași cu ochii-n soare.Tu nu vezi. Tu chiar nu vezi?că ești asemeni unui pom –trec peste tine mii de ploi,izvorăști tot din noroiși-nflorești în zoride martie…Ai rădăcini cu ciulini,dar visezi că zbori. Apoi îți rupe alt (p)omo altă creangăși crezi că o să mori.Și vița, de vie ce e,plânge când o taiȘi, la fel, omulrenaște fără tratament,își poartă pe dinăuntrurănile ce-i trec(cu iubire!)fără pansament.

  • (de)Lirice,  Poezia săptămânii

    Botezul pământului #PoeziaSăptămânii

    Plouă. Sau Botezul pământului. Plouă și miroase plăpând asfaltul ca atunci când te apropii și săruți un creștet de nou-născut. Norii aduc ploaia, nu-i așa? Ei scutură apa care ajută sapa să adâncească groapa și crește sămânța. Păi, și de ce mă mir, Doamne, că norii ți-s pe cer, atât de aproape? 03.09.2020

  • (de)Lirice

    pământul către lună

    mi-aș dori să știu să pot scrie dintr-o suflare să scap mai repede cât mai repede de povara asta plăcută și grea din miezul ființei mele un morman de pământ mi se odihnește pe piept brațe și degete -le de la picioare de parcă pereții ăștia patru sunt din lemn îi aud cum putrezesc cu fiecare zi ce trece – în care nu am scris de parcă trăiesc numai într-un cavou în care tot vacarmul de afară mă lasă rece… și pe dinafară am pământ pe suflet ce-apasă greu de parcă mor trăind și trăiesc murind în poezia asta. și altele. am pământ sub unghii -pământul de acasă- sub unghiile…

  • (de)Lirice,  Vlog

    VIDEO. Uite că am înregistrat și versurile mele pentru #PoeziaSăptămânii

    Atunci când am înregistrat, în decembrie 2019, seria „Poezia de la 21”, am postat și versurile mele și am primit feedback pozitiv. Acum, că am reluat „Poezia săptămânii”, m-am gândit ca, pe lângă poeziile altor autori, să mă înregistrez când îmi recit propriile cuvinte. M-am lăsat purtată de simțirea din momentul scrierii lor, am încercat să transmit. Și sper că vor ajunge până dincolo de ecrane. ^_^ VIDEO. Georgiana Mihăilă – fugi fugi de tine de ei de toți de sine mai ales de bine mai puțin strigă de-ți vine să strigi plângi de-ți vine să iubești plângi preventiv că tot acolo ajungi uită-te în altă parte fugi de fericirea…

error: Content is protected !!