(de)Lirice
Versuri proprii, rânduri de gânduri. Rime întortocheate, pardon, împerecheate, ritm ditirambic, parol, iambic. Și câte și mai câte!
-
autofagie.
uneori, mă simt un sâmbure captiv în burta unui pepene o sămânță strivită de pereții roșii, zemoși sunt încă albă, iar coaja mi-e o pojghiță fină ce mă împrejoară precum coconul omida simt uneori gustul dulce dar nu am cum să-l mușc din plin – ar fi canibalism. (autofagie – 30 iulie 2022)
-
mi-au înflorit răbdările
mi-au înflorit răbdările căci altfel n-am cum să le spun le chem pe fiecare pe numele nepus atunci când le torn cu răbdare la rădăcină apă le vorbesc ca și cum m-ascultă deși au fost ani de-a rândul când nu le-am privit deși le-am primit plantele se sting de ce-aș vrea mai multă moarte în viața mea? și-apoi am avut răbdare cu răbdarea mea i-am dat voie să crească am afânat pământul din inima-mi bătătorită și picuram zâmbete și soare fără dinți așa am descoperit că pot crește mai mult decât cactuși deși tot ei îmi sunt la inimă ca o acupunctură ce -mi stimulează întregul sistem…
-
cum să moară viața?
și-atunci când moartea nu-ți dă pace și-ți adulmecă urmele orice-ai face și-orice gând îți cutremură pe buze n-ai ce-i spune primește-o în casă așaz-o la masă și oferă-i ceva cald un zâmbet și chiar o țigară cum să moară moartea? nu trăi cu fuga-n sân nu trăi de dragul de-a trăi mai mult că vine ziua sau noaptea ca hoții în care, în cel mai bun caz, nici nu știi că atunci vei fi avut ultimul vis ultima alarmă pusă ultima îmbrățișare înainte de somn de somnul din care nici moartea nu se mai trezește cum să moară moartea? ești plin de viață, dai pe afară planuri, visuri, fire de…
-
Monalisa lui..
Monalisa lui.. Atunci când a văzut-o a înțeles că se va petrece ceva cu el că ochii nu vor mai privi la fel niciun alt răsărit că ultimul gând al zilei nu îi va mai aparține Niciodată la fel glasul cântecelor de jazz ce răsună din radioul vechi sau apusul văzut răsturnat prin paharul de vin alb ori visele aievea ce îi țin de urât în nopțile târzii niciodată nu vor avea același ecou Niciodată la fel pentru că a înțeles după atâta ură a înțeles zic Ce înseamnă amorul artei Foto copertă: Muzeul Luvru
-
o idee de titlu, vă rog!!!
așa implora sec o fată pe grupuri de poezie și așa a implorat și ieri și alaltăieri i-a răspuns cineva ceva dar de unde atâtea semne de exclamare asta-mi ridică un mare semn de întrebare o idee de titlu, vă rog!!!! ar trebui să fie o implorare la explorare a sinelui și a poeziei ei ar trebui să-i dedicăm totul înainte să descoperim nimicul ce ne amăgește în like-uri și comentarii la comentarii a implorat o idee și a obtinut un titlu străin, străin de el și de ea de ce nu căutam mai adânc între sensuri și ce mai vrem noi să poezim când ne trezim cu stiloul în…
-
toți împărțim același cer
toți împărțim același cer felii de stele și flori de soare suflete moi, brațe de fier teama de mâine doare toți înmulțim aceleași temeri rostogolite-n ani de frici (a)plecați cu greu din umeri ne facem din ce în ce mai mici tot adunăm din rafturi alimente uităm că nu stomacul este cel ce doare atunci când nu există tratamente pentru-același cer fără flori de soare 12 martie 2022
-
un fir de ață cu două capete | #PoeziaSăptămânii
un fir de ață cu două capete – un urlet, ai tras de un capăt și ai ieșit în lumea asta mare în care te vei pierde și te vei regăsi în fiecare mic dejun luat pe burta plină de amărăciune că nu-ți dai seama care e faza și de ce e totul în coadă de pește măcar de te trăgeai din maimuță să te preocupe doar un deget și nu ăla opozabil crești, apar coșuri iar coșul pieptului se înnegrește de la dezamăgiri că oamenii-s oameni și fac ce știu ei mai bine – trag de-un capăt de ață crezând că ăla e și singurul.
-
La stomatolog #PoeziaSăptămânii
doctore, mi-a crescut măseaua de minte cu susu-n jos ia o bucată de ceva și plombează-mi inima omoară-i nervurile că mă tot dor de la fiecare bătaie caldă sau prea rece nu mai poate să muște din dulceața fericirii și scuip sânge când mă spăl de rădăcini pe rădăcini după fiecare sărut străin – îl știu mă știe dar nu ne mai știm în locul nostru a rămas o carie doctore, plombează-mi buzele cu un sigiliu și privirea blocată pe poza cu noi pune ce știi tu peste răni – anesteziază-mi memoria, fă-mă bine! repară… caria de fapt, știi ceva fă-mi un bine și scoate măseaua…
-
Umbre.
toată ziua pământul tău e plat cauți curburi în scorburi pe care le sapi cu unghiile în tine, în lutul care ești n-ai timp să-ți spui povești dar uiți că ești c-ai fost mereu un copil într-un trup de copil ce s-a făcut mare și tot ți-e frică de umbre monstrul de sub pat îl vezi acum în oameni lumina de la capătul tunelului e de fapt steaua albă de la capătul puterilor astrul pe care te retragi când te surprinde dezastrul nu te mai ascultă nimeni când taci nu mai ești acolo nici măcar tu când te sună viitorul răspunde trecutul ai rămas doar o umbră și așa speri…
-
declarație (fiscală) de dragoste | #poeziasăptămânii
mă oblig să-mi completez câmpurile goale fără floricele sau alte izvoare de inspirație doar cu nume – al meu și-un pronume – tu – al tău, firește pasul următor: declar pe propria-mi răspundere că această declarație este autentică, dar nu am dosar-tren cu șină ce mă faaac? ce mă fac, oare? domiciliul din buletin nu e același cu adresa ta poștală și pare fals în declarații dar pe bune că-mi dau datele reale și ora exactă exact ca la radio pe vremuri – ce ușor era când eram copil acum, plătești pentru tot ce zici, ce faci am înțeles că așa-i în viață cu karma nu te joci că nu-s…
-
Paște fericit? | #PoeziaSăptămânii
Este cruce roșie și-i Săptămâna Mare, Vine Paștele – e plină pădurea de grătare. Avem la suflet gratii și nu ne mai pasă Decât s-avem de toate de-ale gurii pe masă. Cascadă de ouă, ne-mbăiem în suc gastric, Și parcă merge lângă și-un drob, oricât de mic. Pâinea nu mai e Iisus, nici vinul sânge sfânt. Sub soarele de mai, facem degeaba umbră-acestui pământ. Tot mai răi și cinici, mințim cu gând și faptă, Coborând în fiecare an către hău încă o treaptă. Aprinde lumânarea, taci puțin din pliscul tău tocit. Roagă-te, iubește, fii pace și vezi atunci: ai un Paște fericit? 05.05.2021
-
Fără pansament
Rupi o creangă dintr-un pom –tu nu-l auzi cum țipă?Numești asta toaletare,dar doare tareorice smuls, orice mugurce avea să fie o floare,orice nerv tresarecând tragi cu dințiiși cu mâna încordatăîl lași cu ochii-n soare.Tu nu vezi. Tu chiar nu vezi?că ești asemeni unui pom –trec peste tine mii de ploi,izvorăști tot din noroiși-nflorești în zoride martie…Ai rădăcini cu ciulini,dar visezi că zbori. Apoi îți rupe alt (p)omo altă creangăși crezi că o să mori.Și vița, de vie ce e,plânge când o taiȘi, la fel, omulrenaște fără tratament,își poartă pe dinăuntrurănile ce-i trec(cu iubire!)fără pansament.
