• Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri,  Playlistul lunii

    Playlistul lunii. Astăzi, despre melodiile din liceu.

    Băi, nu știu câți dintre voi ați trecut deja de vârsta de 28-29 de ani, dar la mine e prima dată și mi se întâmplă lucruri. :)) Și mișto, și mai puțin plăcute. Vorbim despre revederea cu colegii de liceu. După 10 ani!!! Pfuiii, cum au zburat anii ăștia… Mâine e marea reîntâlnire, nu am reușit să ne strângem prea mulți, poate nici măcar jumătate din clasă, dar e important că ne vom revedea diriginții. Am avut trei: un dirig și două dirige. :)) Ne-am atașat de fiecare în parte, iar asta se vede încă și acum, peste ani, când acceptă cu drag invitația noastră de a petrece câteva zeci…

  • Aberații,  Panseuri

    Dacă e corect, de ce mă doare? – Scrisoare fără nume 3

    A venit vremea aia în care stau cu bărbia, cu obrajii în palme și mă gândesc. Mă gândesc că nu mai vreau să mă gândesc. Încerc să mă golesc de toate trăirile negative, încerc să găsesc soluții. E atât de greu.. Doare. Dacă e corect, de ce mă doare? Spune-mi tu! Hai, spune-mi.. Dacă știu sigur în sinea mea că am făcut alegerea corectă, de ce știu la fel de sigur că nu sunt împăcată cu ideea? Ideea de a te pierde. Oh.. Am scris-o. Uite, am gândit-o. Poate că deja este prea târziu. Ne-am pierdut înainte să ne avem. Am încetat să fim până să știm dacă putem fi.…

  • Comentez.,  Panseuri

    „O să reușesc să țin lumea la degetul mic..”

    M-am trezit azi cu versul ăsta în cap. Nu am mai ascultat de mult Lumea e a mea – B.U.G. Mafia feat. Loredana, dar asta nu m-a împiedicat să tot fredonez în minte cuvintele lui Caddy. 😀 Ce cursuri și discursuri inspiraționale, motivaționale sau mai știu eu cum? O melodie bine aleasă și ești pe felie toată ziua! :)) Asta da introducere, ce să zic? :)) În fine, ideea e că, în viață, îți poți găsi motivație în orice lucru mărunt ce te poate face fericit. Chiar și pe moment. Nu sunt adepta „om vedea ce-o mai fi după”, dar încerc să mă mai domolesc din goana mea nebună după…

  • Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Scrisoare fără nume – 2

    Mai ții minte când ți-am scris prima scrisoare fără nume? Îți spuneam acolo cuvinte culese (de) pe sprânceană… senină, calmă, întocmai ca privirile piezișe ce ni le aruncam de la unul la altul, ca într-un joc de tenis cu o minge invizibilă. Lunile au trecut, iar acum simt din nou durerea facerii. Unui tablou rupt din carne vie. Ți-aș spune cu buzele mele lipite de ale tale tot ce am de șoptit. Dar tu nu ești. Poate că nici nu ai fost vreodată. Și doare mai tare că știu sigur că nu vei fi. Tu mi-ai rămas fără numele, pierdut și necăutat, impulsiv și necumpătat. Ai reușit să-mi spulberi orice…

  • Panseuri

    Ce e femeia?

    Femeia e un arbore cu rădăcinile adânc înfipte în cer. Sucită din fire, tânjește mereu după afecțiune la fel cum îți caută sărutarea după îndelungi absențe. Îți acoperă trupul cu mângâieri ca să nu uite să te simtă chiar și atunci când nu ești. Vrea să se vadă prin ochii tăi și să te vezi prin porii ei. Te respiră… Femeia e o adevărată simfonie a plăcerii – o guști și nu te saturi de ea. Exact ca o înghețată în zile arzânde. Mângâieri satinate, privire angelice, cuvinte duioase – asta e femeia. E gura de aer când zici stop, E primul pas când crezi că te-ai oprit de tot… O răscruce…

  • Panseuri,  Poezia săptămânii

    Poezia de săptămâna asta – Taste cu glezne fragile.

    Nu te uita în calendar, nu-i joi. Doar că am starea de a scrie despre o poezie. Aș fi vrut să public câteva de ale mele, dar altădată. Sau mai târziu. 🙂 Taste cu glezne fragile ce am eu. Citind câteva versuri înainte de culcare, mi-am zis să public aici câteva cuvinte ce mi-au atras cu adevărat atenția, dar, cel mai important, m-au mișcat. Poate le-am citit sub influența unei stări mai nostalgice, poate melancolia și-a făcut culcuș printre tastele mele și apasă ea pe litere, lăsându-mi totuși impresia că încă mai aleg eu ce să scriu… Ce poate fi mai plăcut pentru o femeie decât adorația propriului iubit? Modul în…

  • Aberații,  Panseuri

    Îmi sunt fără să-mi fii.

    Chip străveziu, abia zărit dimineața printre gene, corpuri calde, mâini flămânde, mângâieri de neatingeri. Eu cu tine. Dor de blândețe, de cearșaful ținut între coapse, de mâna întinsă peste tine și sărutul cu buze moi. Șoapte în priviri și bătăi de inimi în tandem. Ne sincronizam. Gândurile ne erau creioane colorate ce desenau mii de sori și căsuțe de munte pe asfalt în parc. Inocenți și veseli. Ne voiam și totul era bine. Vorbeam despre asta în universul nostru, creat în jurul unei pasiuni ce s-a lăbărțat peste ore și ore, peste timp și spațiu. Univers într-un pahar cu apă. Apă plată în care mai adaug uneori bule. Îmi zici…

  • Panseuri

    Despre națiune, ca o familie – de Lorena Lupu

    Mă uitam azi la monitor, stând cu o mână-n falcă. Scrollam. Steaguri, reproșuri, dulcegării sau indiferențe. Unii, că am uitat de Colectiv, alții că țara asta e infectă, ceilalți, mno, patrioți. Am văzut că scrise și Lorena Lupu ceva. Ea scrie multe. Și nu mărunte. Văzui titlul: Despre națiune, ca o familie. Zic hmm, tre’ să fie interesant. Și intru cu gândul că sigur va avea o părere care mă va surprinde. Uneori, am tendința să o percep ca fiind un Gică Contra. Și da, m-a surprins azi cu textul ăsta despre familie. Sincer, curat, în stilu-i caracteristic. Mi-a plăcut. Reproduc aici o parte: Toată tinereţea mea, am urât atât ideea de…

  • Panseuri

    Black and white feelings.

    Nu mi-am propus să scriu ceva anume. Vreau doar să transmit. Astăzi, de 1 Decembrie, văd în fața ochilor numai imagini alb-negru, deși tricolorul este omniprezent. M-a cuprins o stare de dor. Dor românesc, neaoș, o năzuință, un alean. Cum să-i mai spun? 🙂 Ca-n dex: DOR,doruri,s. n.1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv.Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. (Ex: Dor de dinți) 5. Poftă,…

  • Panseuri

    Captivă între atunci și acum. Și ce-ar fi fost dacă..?

    Se uită împrejur și privirea-i cade pe obiecte fără să le distingă forma. Doar puțin culoarea. Are în față imaginea nefocalizată a unui haos ordonat. Așa, da, asta voia să spună: fără focus. Lipsă de concentrare? Nu. Poate prea multă. Și scrie: „Știi de ce mor cele mai multe relații? Din lipsă de încredere. Încrederea, dragul meu, este obligatorie. De fapt, așa începe totul: te încrezi într-un om și începi să te lași descusută. Îl auzi cum îți taie ațele de la rănile trecute – același loc, stern tăiat pe jumătate, torace deschis. Vindecată, dar plină de semne. Îi simți degetele cum îți umblă între plămâni și inimă, mai ales atunci…

  • Filosofie pe genunchi,  Panseuri

    Scrisoare fără nume.

    Scrisoarea asta îți este adresată ție. De ce te miri când spun asta? Nu e despre tine, e despre ce simt eu. Dar tot tu aș vrea să o citești. Să-i dezlipești timbrul de pe fața plicului și să te uiți lung la scrisul meu de mână. Ești trecut la destinatar, dar nu ți-am dat încă un nume. Nu am avut nevoie de intermediari – ai venit singur să-ți primești scrisorile. Le-ai luat pe fiecare în parte, le-ai citit pe nerăsuflate prima dată, pentru ca, mai apoi, să simți nevoia să le repeți, să diseci înțelesuri în mii de litere. Așa credeai că mă vei afla. Te-ai înșelat crezând astfel. Eu…

  • (de)Lirice,  Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri

    Perfecțiunea clipei.

    Te-ai gândit vreodată ce înseamnă un moment? Nu-mi răspunde. Că te vei pierde în jocul meu cu labirint. Vei afla în sfârșit. Speriată, clipa s-a ascuns în spatele ceasului meu intern și a plâns verde crud, cu limbi de foc. Știa că aleargă întruna ca un hamster în roata priponirii sale efemere în această lume. Am știut că trebuie să merg la ea și să-i vorbesc cu litere sonate. Nu era acolo. O vedeam, îi șopteam nod în gât, dar nu mă puteam apropia. Scânteia clipei apărea și dispărea la fel cum vezi lumina sub pleoape atunci când clipești. De aici vine a clipi? 🙂 Își ferea privirea de căutarea mea. Aveam…