• Recenziile Pisicii Negre

    Replici pe care le-am reținut din filmul românesc „Câini”

    Săptămâna asta am fost să văd filmul românesc „Câini” la Cinema Muzeul Țăranului Român. Mai multă lume decât de obicei, hipstereală pe ici, pe colo, dar atmosferă ok până la urmă. Mă încântă ideea vizionării filmelor românești, chiar cele din generația nouă, așa că am zis da atunci când Radu mi-a propus să mergem să-l vedem. L-am invitat frumușel și pe Marius, țac, pac, la 8 și un pic fuserăm acolo. Ne-am adunat acoloșa ca să ne strângem, vorba marelui poet, și iată că începe filmul. Câini – nerecomandat dacă ai sub 15 ani Nu citisem nimic despre „Câini”. Când am ajuns în sală, știam doar titlul. :)) Ne-am așezat și hai…

  • Cărțuială,  Recenziile Pisicii Negre

    Michel Houellebecq – Platforma. „În viață se poate întâmpla orice, mai ales nimic.”

    Da. Platforma este una dintre cărțile care mi-au rămas în minte mult timp după ce am terminat-o de citit. Așa cum deja știți, nu fac recenzii obișnuite, sforăitoare, în care să vă spun ce se petrece în carte. Găsiți astfel de povești pe tot internetul. Eu vă zic pur și simplu cu ce am rămas eu după ce am citit-o și, mai ales, de ce o recomand. Platforma este o carte care intrigă îndeosebi prin însuși subiectul tratat: turismul sexual. Pe scurt: un anume domn francez, Michel, aflat în jurul vârstei de 40 de ani, alege să călătorească în Thailanda pentru plăcere sexuală. Plictisit, dezamăgit oarecum de schimbările sociale survenite în…

  • Recenziile Pisicii Negre

    Michel Houellebecq, copilul teribil al literaturii franceze – Particulele elementare

    Spuneam nu demult, pe pagina blogului meu, că voi începe să public o serie de recenzii ale unor cărți pe care le-am citit, mi-au plăcut și pe care le recomand. Aleg să încep cu Michel Houellebecq și asta pentru că, deși am citit anul trecut prin vară două volume semnate de el, acestea mi-au rămas în minte ca fiind unele dintre cele mai bune cărți din tot ce am reușit eu să citesc până acum. Michel Houellebecq, „singurătatea existențială, iubirea, declinul civilizației occidentale, necesitatea schimbării omului” Născut în 1958 (unii spun că în 1956), Michel Thomas a văzut lumina zilei la Reunion, pe un teritoriu francez aflat dincolo de mări și țări. Nu…

  • Recenziile Pisicii Negre

    The Sunset Limited. Viața în „Alb și negru”.

    Salutare, oameni buni și mai puțin nebuni! Nici nu am terminat bine de văzut un film genial că m-am și pus să scriu despre el. 😀 „The Sunset Limited” este numele lui, care s-ar traduce, conform scenariului, „Alb și negru”. Titlul (tradus) face trimiterea la cele două personaje care apar în rol principal – un alb și un negru. Dar nu e numai atât. Ținând cont că tot filmul înseamnă dezbateri filosofice, sintagma „alb și negru” face trimitere la două viziuni asupra vieții total opuse, aflate în poziții extreme și una față de cealaltă, dar și față de „normal”, de echilibru. Uitați-vă la el și vă veți convinge. Dezbateri, idei, argumente și…

  • Cărțuială,  Recenziile Pisicii Negre

    Recomandare de carte: Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde

    Nu am mai scris de mult o recenzie (de carte). Nu pentru că nu am mai citit, ci pentru că am avut alte… trăiri între timp. Dar nu insist pe acest aspect, intru direct în subiect: Ce anume am reținut eu din cartea „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde Volumul este singurul roman terminat al lui Oscar Wilde și a devenit cartea de referință a acestui autor. Și pe bună dreptate! 🙂 Deși a fost scris în doar câteva zile, în urma unui pariu făcut de Oscar Wilde cu un prieten care i-a spus că nu va reuși să scrie un roman, Portretul lui Dorian Gray rămâne o carte pe…

  • Comentez.,  Recenziile Pisicii Negre

    Top 5 filme care te vor pune pe gânduri.

    Helău, pipăl! Îmi era dor de o recomandare de film. Sau vreo două-trei. Dar mai bun ar fi un Top 5 filme care să te pună pe gânduri. Acuși vine weekendul, poate ai mai mult timp liber la dispoziție și ai vrea să te uiți la ceva. Nu Game of Thrones, nu Lie to me. :)) Un film din ăla de până în două ore. Eu așa am făcut. Am zis băi nene, trebuie să mai văd și eu câte un film din când în când. Și am căutat ceva care să mă țină atentă. Cred că am văzut unele dintre cele mai tari filme din viața mea. Într-un timp atât de…

  • Comentez.,  Evenimente,  Recenziile Pisicii Negre

    Cum am văzut eu Bacalaureat 2016.

    Între 1 și 3 iulie, adică în weekendul ce tocmai s-a încheiat, a avut loc Festivalul IEsc – urban, contemporan, românesc – ediția a doua. Au avut mai multe treburi interesante în program. Pe lângă concerte, ateliere de creație, ședințe foto profesionale, make-up & hair styling, expoziții de ii și accesorii, aseară au avut și o proiecție de film la care am ținut să ajung: Bacalaureat, regia Cristian Mungiu. Invitat special? Mungiu în persoană. S-a vorbit mult, poate prea mult, înainte de începerea filmului. Am aflat câteva chestii interesante, dar am pierdut multe amănunte fiind atentă la rândunelele ce făceau cercuri aeriene deasupra Grădinii cu filme. Polonia are o industrie a filmului muuult…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Recenziile Pisicii Negre

    Războinicul Vânător și Crăiasa Zăpezii. Sau happy end pe față.

    Vă „amenințam” încă de ieri că, domn’e, vin cu o recomandare de film, că alea, că alelalte. Niet, frăținski! Mi-a picat blogul. Oricum, nu aș fi avut prea mult timp să redactez cine știe ce text, vreo lălăiala din aia de n-o citește nimeni, dar nah, dacă am zis că ieri public, păi, ieri trebuia să public. În fine, iată-mă aici – scriu, aberez, îmi era dor să mai scriu de-ale mele. Parcă îmi dau rifreș când pot poci cuvintili cum vreau io, când pot strâmba sensuri fără teamă de (pre)judecată… Ce mai, o plăcere! 🙂 Stați așa că mă pierd în prea multe gânduri. Dau năvală ca nebunele – pick…

  • Evenimente,  Recenziile Pisicii Negre

    Hohote și… Panică la Operă!

    Se spune că cele mai bune lucruri ți se întâmplă neplănuit. Dacă stai și analizezi bine înainte, dacă ajungi să cântărești o decizie prea mult timp, s-ar putea să lași trenul să plece din gară… O veni altul, dar poate are scaunele mai rupte, geamurile mate, sau te poartă până la cine știe ce destinație… Că tot veni vorba, mie îmi place să merg cu trenul. Aș pleca până în Budapesta într-o astfel de călătorie… Să privesc pe geam, îmbrățișată, în timp ce scriu câteva rânduri într-un jurnal cu colțurile întoarse… Asta așa, ca o paranteză. :)) Să revenim. Sâmbătă am mers la Grand Cinema & More, Băneasa Shopping City. Nu…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Recenziile Pisicii Negre

    Față-n față cu… Ultimul lup.

    Am fost vineri să văd un film. La cinema. Încă de anul trecut mi-am propus să văd Ultimul lup (Wolf totem/Le dernier loup), ba chiar îl descărcasem la un moment dat, însă nu mi-am făcut timp să-l văd. A rămas uitat pe undeva prin laptop. Mare mi-a fost bucuria să aflu că va avea loc o premieră a acestui film, pe 25 martie 2016, în cinematografele din toată țara. După ce ne-am gândit să mergem la Cinema Muzeul Țăranului, am ajuns la concluzia că ar fi de preferat să-l vedem 3D. Așa că am optat pentru un cinema de mall (care, tbh, nu-s chiar preferatele mele). Am ajuns cu ceva întârziere,…

  • Recenziile Pisicii Negre

    Recenzie „Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca

    A trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie pentru blogul meu drăguț. Nu pentru că nu aș mai fi citit între timp, doar că am avut alte idei care le-au luat fața celor din literatură. Am mai terminat câteva cărți, sunt la rând, la recenzat. Astăzi a venit rândul Fenomenului Pitești: Virgil Ierunca, soțul Monicăi Lovinescu, a pătruns în infernul închisorilor comuniste, reușind să descrie ororile îndurate de tinerii studenți în marginea unui Pitești concentraționar. Am citit cartea asta cu greu. Deși are mai puțin de 100 de pagini, după fiecare 6-7 pagini aveam nevoie de o mică pauză. Imaginile descrise aici abia pot fi suportate, sunt…

  • Recenziile Pisicii Negre

    Declarație de iubire.

    Scrisorile nu mai sunt la modă acum. Nici măcar cele electronice. Avem tendința de a cere să ni se întâmple lucruri cu o viteză uimitoare, pentru ca, mai târziu, să ne plângem că nu ne-am bucurat îndeajuns de timpul avut la dispoziție. Vrem totul aici și acum, nu mai contemplăm. Ne doare că pierdem vremea, dar folosim visele pe post de morfină. Visele sau visurile. De aceea, azi nu trimit porumbei voiajori, nici nu bag bilețele cu mesaje în sticle pe care să le ducă valul în pustiul mărilor (de gânduri), nici e-mail nu trimit. Poate de luni încolo, la noul job. (hehe) Și nici nu va fi vreo declarație de…

error: Content is protected !!