Câteva idei despre SuperBlog 2018 - fără imagini. Doar cuvinte. Și emoții... • opisicaneagra.ro

După numai trei participări la SuperBlog, m-am trezit în vâltoarea competiției ca sponsor. Era decembrie 2016. De atunci, am rămas blogger partener, deși m-am gândit deseori că mi-ar plăcea să fiu din nou „în ring”. Al scrisului, bineînțeles. Am așteptat acel „zvâc” până pe 30 septembrie 2018. Era duminică. După-amiază. Simțeam deja primul „deadline”. Și m-am înscris. Îmi era teamă. Nu de ceilalți, ci de mine însămi. Dacă nu voi avea timp? Dacă îmi vor lipsi ideile? Dacă mă plictisesc pe parcurs? Am lăsat totul deoparte și am început. Au fost două luni nebune, așa cum am tot spus. Am pierdut nopți, am umblat pe străzi să surprind cele mai bune imagini (atunci când proba o cerea), am filmat prin Herăstrău cu dinții clănțănind (eram doar în cămașă „să se vadă bine” la cameră, dar vremea era de geacă și ceva în plus :D), am editat, am scris, am postat. Am avut dăți în care nu m-aș mai fi ridicat dimineața din pat, dar nici jobul nu așteaptă „să-mi vină mie cheful”. Apoi, în două luni au tot apărut situații neprevăzute. Se pare că le-am gestionat cu succes, într-un final.

Așa cum mă știu toți din jurul meu, îmi place să spun lucrurilor pe nume, fără a leza pe cineva (nu-mi plac conflictele, dar nici nu mă dau înapoi atunci când trebuie să-mi scot gheruțele). Așadar, mă felicit pe mine, în primul rând! Sunt mândră de acest trofeu, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o ediție aniversară SuperBlog!

Dragi finaliști, vă felicit și pe voi pentru ambiția de a duce la bun sfârșit acest concurs, pentru perseverență și răbdare! Mi-am menținut pe tot parcursul competiției ideea cu care am început concursul: nu am citit articolele înscrise (decât cu mici excepții, iar acelea au fost după afișarea notelor). Nu am vrut să fac comparații pentru că mi-aș fi consumat energia degeaba. Și chiar aveam nevoie de ea! 😀 Nu terminam bine de înscris o probă că deja mă gândeam la următoarea. Și oricum, nu m-a interesat niciodată capra vecinului. Doar pisicile lui! :)) Revenind, voiam să vă spun că vă voi descoperi pe rând de acum încolo. Felicitări și celorlalte două fete de pe podium – Simona Oxana Rușinescu și Oana Andreea Răcaru. Bineînțeles, felicitările ar putea merge până la cel de-al 66-lea finalist, dar asta am mai zis o dată. 😀

Sponsorilor le spun că bloggerii și-ar da interesul mult mai mult, dacă notarea ar fi pe măsura efortului lor. Este greu să jurizezi (știu și eu acest lucru), dar și răsplata va fi pe măsură – contestații mai puține (spre deloc), mai puțini bloggeri „răzvrătiți” (deși cel puțin un nemulțumit va exista întotdeauna :)) ), o imagine mai bună vizavi de brandul pe care îl reprezentați. Ideea nu e numai despre SEO și cum scoateți premiile din gestiune, ci și despre ceea ce rămâne în urmă după implicarea voastră în competiție. Poate nu suntem bloggeri cu nume „mari”, dar suntem mulți (și dăștepți), iar asta este destul. Zic eu.

Claudia, Albert, ce să mai zic? Ceva din ce nu ați mai auzit până acum (de sute de ori)… Sunteți niște oameni minunați, cu o răbdare fantastică și cu un profesionalism (din ce în ce mai) rar întâlnit. Vă mulțumesc că ați creat această competiție, că mi-ați acordat această șansă (mie și altor mii de participanți) să-mi testez limitele, să-mi exersez „pana” și să mai și câștig câte ceva, pe deasupra! Vă mulțumesc pentru tot!

Acestea fiind scrise, de-abia aștept să plec la Brașov! Peste numai câteva ore, voi fi în drum spre trofeul meu drag! Revin cu impresii și poze, ăfcors.

La mulți ani, SuperBlog! >:D<