Ce mă face pe mine fericită – 4. Participarea la evenimente – Prima parte
Postarea de azi va fi despre cel de-al patrulea punct de pe lista fericirilor mele – Participarea la evenimente. Fie că este vorba despre un concert, o lansare de carte sau proiecție de film, îmi place să fiu acolo. Sunt o fire activă, după cum mulți știu deja, iar agitația asta a capitalei îmi potolește setea de cunoaștere. Bucureștiul este, într-adevăr, un oraș în care se întâmplă tot timpul câte ceva. De-aia îl iubesc. 🙂
În ultima vreme (a se citi din primăvară), am participat la tot felul de evenimente care mi-au adus zâmbetul pe buze. Au existat și fail-uri, locuri în care nu m-am simțit ok. Din cauza invitaților prezenți, bineînțeles. Dar nu despre cele rele vorbesc eu astăzi. Cum ziceam, am tot fost pe colo, pe colo, dar nu am scris întotdeauna despre asta. Din păcate, dacă mă întrebați pe mine. Să mai încep acum cu scuze din-alea că, domn’e, nu am avut timp să public sau mai știu eu ce.. Ei, aș! Nu m-am simțit motivată. Dar și acest lucru se va schimba în viitorul apropiat. Am o mulțime de idei pe care le voi pune în practică fără amânare, principala problemă cu care mă tot confrunt în ultima vreme.
Vreau să fac o listuță drăguță (așa cum îmi place mie) cu principalele evenimente la care am fost, dar despre care nu am publicat niciun cuvințel pe aici. 🙂 Mă refer, bineînțeles, la cele care m-au fericit într-un fel sau altul, într-o măsură mai mică sau mai XXL. Câteva cuvinte despre fiecare, nu lăbărțez textul aiurea. 😀
Astăzi, despre patru evenimente. Să nu obosim. Mâine, despre alte două. Că doar nu vrem simetrii. Sau sindrofii. :)) 😀
Citit în ce ai – Teatru interior
Acest eveniment a avut loc la Hotel Arc de Triomphe pe 21 iulie și a însemnat o experiență cu totul inedită. Poate vă întrebați ce e ăla teatru interior. Firește, și eu am făcut același lucru. Așa am aflat că teatrul interior este teatrul simțit, auzit, trăit, dar nu văzut. Nu vă spun decât că am avut experiențe senzoriale pe care le uitasem sau nu le-am trăit vreodată. Legată la ochi fiind, am ascultat o punere în scenă a unor versuri scrise de Gellu Naum. Despre Citit în găsiți mai multe detalii aici.
Am făcut și eu o poză, două acoloșa. 😀
Bucharest Art Film Festival
BAFF este un festival de film de(spre) artă dedicat prezentării celor mai bune filme din întreaga lume despre artă, colecționari și artiști. Această ediția a dedicată lui Constantin Brâncuși.
Am fost să văd „În căutarea tatălui pierdut”, filmul ce îl are ca personaj principal pe presupusul fiu al lui Brâncuși. Spun presupusul fiu pentru că există un proces în desfășurare pe tema paternității – a avut Brâncuși un fiu sau nu? În film se arată fotografii și filmulețe care să ateste că mama lui John Constantin Brâncuși chiar l-a întâlnit (mulți ani la rând) pe Brâncuși, trăind o idilă alături de acesta. Sau, poate, o adevărată poveste de dragoste. Deși se știe despre Brâncuși că avea o pasiune pentru femei, trecându-i pragul atelierului multe domnițe. Este un film de văzut cândva, când aveți timp și vă macină curiozitatea să aflați mai multe nu despre artistul Brâncuși, ci despre Brâncuși omul.
După ce am văzut și un documentar despre construirea și recondiționarea Coloanei Infinitului, am vizitat și expoziția de veșminte obiect în cadrul #BAFF1, Endless Dress, semnată de Alina Gurguță.
PHILIP GLASS și KRONOS QUARTET – Dracula: Muzica și Filmul
La invitația Mădălinei, căreia îi mulțumesc, am participat pentru prima dată în viața mea la un cine-concert. Ce-i ăla? Vorba Oliviei Steer: Cum?! Nu știați??? Glumesc, desigur. E un concept nou și pentru mine. Era. Că acum știu că este vorba de vizionarea unui film (ca la cinema, deci), dar coloana sonoră este cântată live de o orchestră aflată chiar sub marele ecran.
Evenimentul de pe 4 iulie a fost sold out. 😀 PHILIP GLASS și KRONOS QUARTET au susținut acest cine-concert – Dracula: Muzica și Filmul. Deși nu-i chiar genul meu de film (vechi, alb-negru), a avut niște faze super-amuzante, trebuie să recunosc. 😀
Mi-a plăcut experiența asta și aș repeta-o. Mai ales că a avut loc la Teatrul de Vară din Herăstrău, în aer liber, pe o vreme su-per-bă. 😀
„Acolo unde se adună visele” cu Ana Barton
Am fost să o întâlnesc pe cea care scrie atât de frumos pe blogul ei. Odată ce guști din „inimă roșie cu lapte dulce”, nu te mai saturi. 😀 Devorezi tot până la final. Am stat și am ascultat-o pe Ana Barton citind din următorul ei volum de proză, Acolo unde se adună visele, fiind extrem de emoționa(n)tă atunci când a povestit întâlnirea dintre ea și a doua mamă… Cine, când, cum? Aflați din cartea ce va fi lansată la Târgul de carte Gaudeamus.
Așadar, în partea a doua ne citim cu bine și interes maxim! Cele două teme: o conferință și un eveniment foarte drag inimii mele! Neagră cu lapte acru – ca să fac o paralelă între blogul meu și cel al Anei Barton. :)))
Deși nu obișnuiesc să spun care va fi următorul punct din seria fericirilor mele, de data asta voi face o excepție. După cum ați observat, poate, nu am zis nimic despre concerte. Ei bine, despre asta voi vorbi data viitoare – cu gânduri, poze și imagini filmate, cu di tăti. 😀 Să auzim (de) bine!