Cele 5 NU-uri pe care trebuie să le știi dacă îmi dai add pe Facebook

Într-o lume atât de nebună, nebună de tot, tot omul ar vrea să se știe cu toți oamenii. Bineînțeles, avem și unealta general valabilă care să ne ajute în acest sens: omniscientul Facebook. El știe tot – cine, ce, cum, unde și de ce. Chiar cu acordul și creativitatea noastră.

Acest minunat site de socializare ne pune la dispoziție butonul Add friend, de adăugare de pretenași, pentru a ne lărgi orizonturile și, de ce nu, lista de block. În cazul meu, o pot numi fără probleme „lista neagră”. 😀 De ajuns acolo știe toată lumea cum se ajunge. Dar nu cred că v-a zis cineva ce să nu faci ca să nu ajungi direct în risaicăl bin al meu. Mai ales dacă nu ne cunoaștem. Dăloc. Așadar:

Cele 5 NU-uri pe care trebuie să le știi dacă îmi dai add pe Facebook

Nu-mi irosi timpul.

Am pus asta pe primul loc pentru că știm cu toții cât de prețios este timpul. Așa că, dacă mi-ai dat add pe Facebook, iar eu te-am acceptat, asta nu înseamnă că trebuie să stau să-ți povestesc viața mea, să mă port cu tine ca și cum ai fi cel mai bun prieten. Și, te rog frumos, începe o conversație doar când ai timp și un subiect de discuție care m-ar putea interesa și pe mine. Apoi, pregătește-te să-ți răspund. Nu mă întreba „Ce faci?” pentru ca 2 secunde mai târziu să te cari frumușel pentru câteva ore.. Zile.. O viață.

Nu mă întreba lucruri despre blog sau pisici.

Bun, suntem prieteni de 5 minute, ai văzut că am blog și că-mi plac pisicile. Nu începe cu 7 întrebări pe secundă despre asta pentru că îmi dau seama că pisicile și blogul sunt doar un pretext să te bagi în seamă. Dacă te-ar interesa într-adevăr ce fac eu aici cu blogul meu, ai intra, ai citi despre mine și câte ceva din fiecare categorie, ți-ai forma o părere justă și apoi am avea, bineînțeles, un subiect de discuție. Zic asta așa pentru că nu-mi plac oamenii superficiali. Nu ai timp să citești? E foarte ok, dar nici eu nu am timp să repet ceea ce există deja scris pe aici. 🙂 Un simplu click ne-ar scuti pe amândoi să ne irosim timpul (vezi primul NU). Te supără că nu răspund pe cât de des/mult/mieros/libidinos ai vrea? Aici intervine următorul NU:

Nu datorez nimic nimănui.

Nici măcar explicații. Nu-mi pretinde din prima să te iau cu lugu-lugu că așa vrei tu și așa-ți place ție să fii scărpinat. Eu nu sunt mama ta să te mângâi pe creștet în timp ce tu îmi torni verzi și uscate. Cum ziceam, nu datorez nimic nimănui, așa că nu-mi pretinde nimic. Faptul că ți-am dat un accept într-o listă de oameni și oameni, mai mult de 90% necunoscuți față în față, nu te face special. Cum nici eu nu sunt vreo specială printre listele de prieteni ale altora, liste ce numără până la 5000 de frenzi. Dar eu stau în banca mea, privesc, îmi place – dau like, nu-mi place – trec mai departe sănătoasă. Prietenie cu sila nu se poate. Nici măcar online. De-aia sunt pe lista neagră a multora. :)) „Ești prea fițoasă, domn’e!” – Mulțumesc de compliment. *făcând pa-pa cu batistuța albă de șters mucii de la plâns*

Nu-mi trimite linkuri de promovare sau poze haioase dă pă net

Asta însemnând clipuri cu tine de acum 7 ani de când ai încercat să cânți și te-a mințit gagică-ta că o faci bine, că ești șmecher. Nu îmi voi da cu părerea că nu mă interesează. Nu-mi trimite nici poze haioase ciordite de pe junimea sau 9gag. Fă tu o glumă faină! Pe bune că-mi place să râd. Și să mă hăhăi în paranteze multe și emoticoane retardate. Dar nu la glumele altora de pe net. E trist să nu fii original. Nu fi trist, încearcă și ai să reușești să fii amuzant! Doar pentru că înțelegi glumele de nivelul ăla nu înseamnă că ai umor. 🙂 ‘pare rău.

Nu mă invita să-ți dau like la pagină din secunda 1 a prieteniei noastre

E aberant. E distrugător de emoții și molii în stomac. E moartea pasiunii pe Facebook. Dacă abia am intrat pe lista de prieteni, lasă-mă să mă acomodez puțin. Postează tu lucruri faine, iar eu singurică voi veni către ce faci matale acoloșa. Ai un blog? Foarte tare, și eu. Cânți? Foarte bine, eu nu. 😀 Vinzi legume sau șosete desperecheate? Mișto. Însă! Nu mă adăuga pentru că vrei să-ți crești pagina. Niu, niu, nu e voie! A nu se înțelege greșit: sunt de acord să-mi dai invite să te lăicuiesc, poate mi-a scăpat din vedere că ai și o pagină. Daaar.. asta doar dacă știi că te citesc deja ori te comentez și m-ar interesa ce scrii tu acolo. Deci ai putea face asta după ceva timp, în niciun caz simultan cu cererea de prietenie trimisă și acceptată.

Cam atât. Pfiu, hai că le-am zis și pe-astea că-mi stăteau pe vârful tastelor. Hasta luego, amichos! :))

Comments

comments