chemare
strigăt și ecou din ghimpi și plastilină –
peșteri săpate în piept, coate și splină
am obosit să tot alerg, nu-s eu de vină
că-s prea din pământ, prea puțin divină
împrăștii boabe de cafea în organism
ca mai târziu să mă-ntreb cu cinism
de ce scârțâie în mine acest lirism
plimbând dureri și nopți, ca în turism.
mă gândesc că am uitat cum este
să scrii nudist versuri oneste
să oferi răspunsuri fără teste
să povestești fără poveste..
Comments
