(de)Lirice

chemare

strigăt și ecou din ghimpi și plastilină –

peșteri săpate în piept, coate și splină

am obosit să tot alerg, nu-s eu de vină

că-s prea din pământ, prea puțin divină

 

împrăștii boabe de cafea în organism

ca mai târziu să mă-ntreb cu cinism

de ce scârțâie în mine acest lirism

plimbând dureri și nopți, ca în turism.

 

mă gândesc că am uitat cum este

să scrii nudist versuri oneste

să oferi răspunsuri fără teste

să povestești fără poveste..

Comments

comments

Lasa un raspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicata. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: