Bucăți din țara mea frumoasă – Cum a fost la Târgu Jiu? „Brâncușienesc.” :)
Mai în glumă, mai în serios, trebuie să recunosc: orașul Târgu Jiu are ceva care mă atrage. E micuț, dar îngrijit. Deși o să zic mai încolo cel mai mare minus pe care-l putea avea. Și-l are.

Din punct de vedere al datelor, municipiul județului Gorj fiind, Târgu Jiu stă binișor:
- are atestare documentară ce datează din anul 1406, adică secolul al XV-lea – e ceva;
- are puțin peste 82.000 de locuitori, conform recensământului din 2011.
Trecând peste detalii ca stemă sau climă (că doar nu dau bacul la geografie), o să merg direct la țintă, adică să pun poze din țara mea frumoasă… Nu înainte să menționez câteva personalități remarcabile ce s-au născut în Gorj (conform wikipedia cea deșteaptă – și la ora asta):
- Maria Lătărețu (1911-1972), una dintre cele mai îndrăgite interprete de folclor muzical românesc și muzică populară, pe care am avut-o și eu invitată la rubrica Sâmbăta cu folclor (citește articolul aici);
- Sergiu Nicolaescu (1930-2013), regizor, actor și politician (Supraviețuitorul a cărui moarte a lăsat în urmă un scandal monstru în privința înhumării acestuia sau a incinerării trupului (în fine, nu tabloidizăm aici. Și nici în altă parte);
- Horațiu Mălăele (n. 1952), actor, regizor, caricaturist și scriitor; din ce în ce mai vizibil, sau cel puțin așa mi se pare mie;

- Ecaterina Teodoroiu (1894-1917), sublocotenent român care a căzut în Bătălia de la Mărășești din timpul Primului Război Mondial – trebuie să fi auzit de ea, deci nu insist (poate altă dată voi dezvolta subiectul);
- Tudor Vladimirescu (1780-1821), pandur, conducător al Revoluției de la 1821. Ăghen, gou cec listuar menuăl.
Nu în ultimul rând…
Constantin Brâncuși, artistul revoluționar ce a pus bazele sculpturii moderne.
Da, am fost și am văzut. I-am privit operele din parcul de pe malul Jiului. Toate bune și frumoase: google maps m-a dus până acolo direct, fără ocolișuri, straight ahead. Am văzut prima dată Poarta sărutului, zisă și The Gate of Kiss, dar din mașină. Pentru început. Imediat, lângă parc, hopa și o parcare.
Un prim plus, așadar:
Locuri de parcare (cu plată) fix lângă parc plus ușurința cu care se face accesul în zonă.
Am văzut prima dată Jiul… Al doilea plus al orașului:
Aceeași sursă de inspirație (cu w) :)) descrie cele trei sculpturi vizitate de mine cum nu se poate mai bine. Așa că… citez:
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși. Cele trei componente sculpturale monumentale, Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit, sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime totală de 1.275 m.
Dacă eu credeam inițial că Endless Column (Coloana Infinitului, ca să evit cacofonia) se află în același parc cu Masa tăcerii și Poarta Sărutului, ei bine, aveam să aflu că mă înșel. Amarnic. Scoate telefonul, tastează co-loa-na… Nimic. Tastez până la capăt: co-loa-na-in-fi-ni… și dispărea tot. Niciun rezultat. Măi, să fie! Dar aici trebuie să fie.
Trec pe google, la căutare directă. Aceiași pași, același rezultat. Aproximativ. Găseam indicații cu latitudine, longitudine. Pff, mă lași? Nu știu de-astea. Și dă-i, și caută. Nu-mi venea să cred. Soarele se grăbea să apună, eu nu găseam coloana în timp util și riscam să pierd frumuseți de cadre. Sau cadre de frumuseți.
În fine, am găsit ceva-ceva până la urmă. Era cu schepsis. Nu vă zic, vă las să căutați singuri. :)) Glumesc. Căutarea era ceva cu parcul coloanei infinitului. Cu plăcere! 😀 Sper să vă fie de folos. :))
Acolo… ce să văd? Locuri de parcare iară. Zic buei, dar oamenii ăștia chiar au grijă de turiști. Aveam să mă înșel. Amarnic. A doua oară… Parcarea de lângă Coloana Infinitului arată jalnic! Plină de gropi, neamenajată, intri, dar nu știi dacă mai ieși. Ca-n Ferentari. :)) Măcar aveau WC public. Și chiar arăta bine, din ce am putut vedea de afară. Cam ăsta era minusul de care vă ziceam. De fapt, sunt două: monumentele nu sunt situate în același parc, iar Coloana Infinitului este greu de găsit. Ah, sunt trei: parcare unde-ți rupi mașina. Hai că deja devin obraznică! :))
Nu vă mai duc cu zăhărelul. Poze.
Valea Jiului, pe undeva:
Târgu Jiu:
Trebuie să fac o trimitere către un joc de cuvinte, nu mă pot abține: :))
Târgu Jiu brâncușienesc. Brâncuși și Enescu. Târgu Jiu – sau simfonia sculpturii. 😀
Da, avem o țară frumoasă și abia am început să o descopăr. Nu mă mai satur de călătorit pe meleagurile noastre! 🙂
Vor mai urma și alte… bucăți din țara mea frumoasă. Curând! <3
3 comentarii
Marius Davidesco
Tocmai ce am terminat o carte de-a lui Marin Sorescu, in care, pe langa multe altele, am regasit o frumoasa prelegere despre opera lui Brancusi, Brancusi fara sfarsit se numeste titlul cu care isi incepe Sorescu incursiunea in lumea marelui sculptor. Sorescu ofera multe detalii despre marele artist, mentionez doar cateva curiozitati – Brancusi era un aprig fumator, nu dadea interviuri, isi fotografia singur operele, era un personaj tacut, la Paris isi invita prietenii, printre care se numara si Picasso, sa manance mamaliga, pentru el piedestalul pe care era asezata opera, era la fel de important ca si lucrarea in sine, a realizat un numar de peste 200 de lucrari, dintre care unele le-a donat. John Quin i-a achizitionat cele mai multe, 25, la un pret de 21.000 de dolari. Printre acestea s-a aflat si Negresa blonda II, care s-a vandut la New York cu 750.000 de dolari, cel mai mare pret platit vreodata pentru o statuie. Si ar mai fi multe de spus, dar poate o sa scriu si eu un articol pe aceasta tema. Nu mai spun decat ca, Coloana infinitului, nu s-a numit niciodata asa, Brancusi a denumit-o Coloana fara sfarist. 🙂
Pisica Neagră
Interesant ce zici tu aici. Să scrii despre asta. 🙂
Da, știu de Coloana fără sfârșit. Dar știi de ce i-a zis așa? Pentru că, atunci când stai la baza ei și te uiți în sus, chiar pare fără de sfârșit… 😀
Pingback: