Dă-ți masca jos!

Pierdută-ntre sensuri, găsesc calea mea pe jos,

Nu știu ce voi afla, tot merg pe drum grunjos.

Mă ții de mână, deși te văd cum vii pe contrasens –

Golește-ți chipul de tot și toate! Sărută-mă intens…

Ah! Îți spun cu blândețe în glas, iubite:

Dă-ți masca jos și îmbracă-mă-n cuvinte!

Mi-e dor, deși te am, mi-e dor să te ador

O clipă-n plus, atât! O clipă și să mor…

Dar clipa noastră, știi bine, eternitate este,

Atunci când transformi cuvintele-n poveste.

Mi-e somn, deși încă dorm cu tine-n gând –

Dă-ți masca jos, iubite, să văd soare râzând.

Ruptă din carne vie, cu gesturi mici și bruște,

Îți văd masca, vine spre mine și dă să mă muște.

Mi-e teamă, deși n-aș spune că mi-ar face rău –

Dă-ți jos a doua față, iubite, promit s-o dau și eu!

Comments

comments